14 feb. 2017

Fata care eram acum 2 ani


Imagini pentru anime broken tumblr
In majoritatea timpului, nu m-am potrivit cu cei din jurul meu.Clasele primare?Eram copilul ciudat care nu iesea afara si nu vorbea decat cu 2 persoane.Generala?La fel, doar ca si mai singura.Primele cursuri de desen?Aceiasi oameni care vorbeau continuu dar carora eu nu aveam ce sa le spun la randul meu.Nu ca nu as fi vrut, mi se pareau doar..lucruri inutile.Ce nu aveau nevoie sa le stie despre mine.Nu mi-am gasit locul in nici o relatie, de nici un fel, de prietenie sau de cuplu.

Am avut si relatii "de cuplu".Din pacate se plictiseau repede.Imediat ce imi obtineau atentia nu mai reprezentam nici un interes.De fapt majoritatea relatiilor mele au fost "game over" inainte de a incepe macar.
Incepusem sa cred ca, poate nimeni nu o sa reuseasca sa ma cunoasca.

De fapt, chiar anul trecut, tot pe vremea asta, de 14 februarie, am avut o astfel de relatie.Cadouri cumparate in sictir, din partea amandurora, chiar in dimineata aceea, oferite mai mult din obligatie, ca "asa se face".Urmate de o seara nasoala in care am stat lipita de un scaun intrebandu-ma ce naiba fac eu cu oamenii aia la masa.Disperare ce mi se citea pe fata.(de fapt totul mi se citeste pe fata)

Asa ca toate siroposeniile alea in care tipa "ciudata, introvertita si singura" isi gasea iubirea vietii care o schimba, erau doar povesti neinteresante si chiar enervante.( Kimi ni Todoke, Say I love You)
Personaje cu care ma puteam identifica initial erau complet distruse in povesti de dragoste cliseice presarate cu mai multe dulcegarii decat puteam eu inghiti.

Cautam cu disperare povesti in care sa ma pot regasi si eu.Eu nu eram tipa din Titanic, si nici din A walk to remember(era sa scriu The Walking Dead).
Eu eram Ayumi din Honey&clover, care mereu mi s-a parut un anime subapreciat, doar pentru ca nu prezinta povesti zaharisite la maxim cu iubiri cliseice si enervante.Acolo toate erau tragice.Eram Ayumi care de-a lungul episoadelor a asteptat ca sentimentele sa ii fie impartasite fara a primi nimic in schimb, pana a ajuns la resemnare intr-o relatie in care nu investea la fel de multe sentimente.Eram Nobu din Nana, care a fost  lasat pentru altcineva, desi el o iubea mai mult.Eram Takemoto care o privea pe Hagumi indragostindu-se de cel mai bun prieten al sau.

Peste tot in jur erau numai cuplurile astea enervante, prezentand iubirea ca un norisor roz .Si mereu ma intrebam, ce se intampla cu noi, ceilalti, care nu avem parte de asa ceva.Noi nu meritam o poveste?
Indiferent ce fraze de incurajare mi-ai fi bagat pe gat, nu te-as fi crezut ca situatia asta o sa se schimbe, nu credeam in povestile alea de iubire.Asta eram eu anul trecut, si acum doi ani.
Pana acum cateva luni.Cand am devenit fix ca una din protagonistele alea din animeurile shoujo pe care nu le inghiteam.
Doar ca nu as fi crezut daca mi-ai fi spus asta acum un an.Cum probabil nici tu nu ma crezi.
Stiu ca probabil vrei sa pari independenta, sau ca nu ai nevoie de o relatie, sau ca nu iti pasa.Dar fix tipele care fac asa, alea vor de fapt o relatie.Cred ca toate vrem un de fapt, numai ca incercam sa ne justificam singuratatea, sau sa o umplem cu ceva.Cu cuvinte din astea care nu inseamna mare lucru si pe care nici noi nu le credem.Am fost acolo.
Dar e ok.Am citit pe undeva ca persoanele inteligente isi gasesc mai greu pe cineva.Tind sa cred ca e adevarat.Cunosc persoane inteligente, pe care le admir, si care sunt singure.





10 feb. 2017

Intrebari existentiale

Majorat.Muzica naspa, si dans.
Coplesita de incarcatura emotionala a melodiei o tipa se opreste pe canapea cu fata de ganditoare.
"-Fata..Cum o fi asta, sa ai bani de te enerveaza?"
Intreaba ea profund interesata de a afla raspunsul la aceasta intrebare existentiala.Intr-adevar, ce este omul?Care e sensul existentei umane?Si mai presus de toate..Ce inseamna sa ai bani de te enerveaza?

Fiecare cu propriile intrebari care il macina.


Imagine similară