11 mar. 2017

Cum mi-am pierdut increderea in mine-2

Dupa o gramada de timp m-am gandit sa scriu si continuarea.
 art Black and White tumblr sad painting hipster vintage pain horror indie b&w black Grunge Black & White dark retro gothic pale

Dupa ce am scapat de primii 4 ani de chin, au urmat alti 4.Nu imi amintesc nimic din ce am invatat in generala.Dar imi amintesc ce mi s-a zis, cum m-au tratat, cum m-am simtit.
  • Profa de franceza ma facea sa ma simt prost pentru ca nu vorbeam.Ceea ce ma facea sa ma inchid si mai mult in in mine.
  • Profa de geografie ne-a verificat caietele odata.Mi-a spus ca "vrea caiet de geografie, nu de mizerii", referindu-se la desenele de pe marginea paginilor.Eu asta fac atunci cand ma plictisesc: mazgalesc pagini.In liceu am avut o libertate mult mai mare de a mazgali.Ce profa de geografie in a8a a numit mizerii, profa de romana in a10a a facut poza.
  • Profa de fizica din a6a nu credea ca sunt in stare sa rezolv exercitiile.Ne-a dat o problema de rezolvat in clasa, pe caiete.Cand i-am aratat m-a intrebat de o gramada de ori de la cine am copiat, apoi m-a pus sa refac la catedra.
  • Profa de romana tipa mereu.Iar cand era vorba de concursuri si olimpiade spunea ca nu se adreseaza decat elevilor buni ai clasei.Am participat o singura data la un concurs de creatie.Dupa zile intregi in care m-am gandit doar la asta, si cum sa scriu cat mai bine, abia a rasfoit-o.Singurele afirmatii cu privire la poveste au fost ca de ce nu au nume romanesti si de ce am lasat atata  spatiu intre paragrafe"ca alea de pe net".Ca sa aflu apoi ca profa de romana din generala abia stie sa aprinda un calculator, nu mai zic de folosit internetul.Macar asa m-am ales cu prima poveste scrisa, pe care am si continuat-o mai tarziu.
  • Si cel mai rau: dirigintele, profu de mate.La fel de rece si rigid ca materia.Imi amintesc ca la orele lui trebuia sa aflam cata faianta e intr-o bucatarie si cum ajunge furnica din punctul A in punctul B intr-o camera.Spunea ca sunt lucruri din viata ce preda, desi 4 ani mai tarziu nu am folosit nici macar o data ce zicea el acolo.Nici acum nu stiu cata faiata am in casa si ce dimensiune au placile, si furnicile nu ajung din punctul A in punctul B pentru ca le omoram.Ne reprosa mereu ca nu stim limba romana cand el facea dezacordurile cele mai jenante(ei vine, ei face, ei zice).Ridica in picioare aceiasi elevi sa rada de ei, mereu aceleasi fraze jignitoare lipsite de umor, pe care am inteles ca inca le foloseste.Cand luai note mici te ridica in picioare si spunea cu voce tare ce nota ai luat la materia X, ca sa vada toti ce prost esti tu.In a8a l-a oprit pe tata pe strada sa intrebe ce se intampla cu mine de nu mai "invat asa bine".In realitate doar am decis ca e mai important sa stiu sa rezolv exercitii, decat sa ii turui lui o formula ca papagalul pe care nu stiu ca o aplic.Nu am suportat niciodata ca nu il interesa ca nu toata lumea e facuta pentru mate, ca unii sunt buni la altceva, iar matematica nu e centrul universului (decat daca te faci prof de mate, ca el).Dupa Evaluarea Nationala am uitat tot ce am invatat.Dar nu si cat de mult l-am urat.Mai nou, am aflat ca a devenit si mai rau, dupa i-a spus unui elev, in ora "du-te in pula mea de prost".

Asa ca primii 8 ani de scoala nu m-au invatat nimic cu exceptia fricii de umilinta publica.Nu imi mai salut profii din generala pe strada.Mereu am avut "darul" de a ma camufla atat de bine intr-o clasa incat profesorii sa nu ma stie nici cat le sunt eleva, nu mai zic dupa ce termin.Chiar vorbeam despre asta cu o colega.Ca respectul ti-l castigi.Acum ca profii aia din generala nu mai pot recurge la frica pentru a ne controla, unde e respectul pentru ei?Nu e.Pentru ca nu il merita.

Cu o singura exceptie ce trebuie mentionata.Profesoara de engleza, singura fiinta umana, si singura care dupa aproape 4 ani isi mai aminteste de mine.Si careia uneori ii mai trimiteam ce scriu, inclusiv linkul blogului.
https://68.media.tumblr.com/541ed3c6066cc90a5d60c0c1c34b0501/tumblr_nc7bgetsty1s7hcfzo4_500.jpg

 Colegii nu erau nici ei mai draguti.
 O colega imi promisese a va sta cu mine in banca.Apoi s-a razgandit, spunand cuiva ca nu ar fi nici o diferenta daca ar sta cu mine sau cu cealalta colega a noastra care avea un handicap ce o impiedica sa vorbeasca.Mi s-a spus ca pentru anumiti colegi locul meu in banca va fi mereu gol.Mi s-a spus ca e usor sa fiu eu pentru ca dorm pe mine toata ziua.Si multe altele..
Uneori inca ii vad in liceu, desi ma prefac ca nu o fac.Pentru ca nu imi pot scoate lucrurile astea din minte ce revin in valuri de cate ori ii vad.

In generala, inainte de testarea nationala, mama parca inebunise.Tipa mereu la mine.Ca sunt proasta, ca sunt idioata, ca nu fac bine.Nu imi amintesc daca tipam inapoi(acum o fac).Dar imi amintesc datile in care stateam acolo, ma uitam la ea si plangeam.Nu stiu de ce, dar eu plang repede.

Nu am vorbit cu nimeni despre asta.Speram ca atunci cand se va termina, voi trece peste si voi uita, ca un vis urat.Dar nu s-a intamplat.

Generala m-a dus in cea mai apasatoare stare de singuratate simtita vreodata.Ma intrebam mereu ce e in neregula cu mine.Simteam ca trebuie sa ma schimb.Eram "blocata in mine insami".Ca o groapa adanca si intunecata de peretii careia ma agatam ca sa ies.Dar nu puteam.Vedeam "lumina" de la suprafata, stiam, sau credeam ca stiu, cum ar trebui sa fiu, dar nu puteam ajunge acolo.Uneori mai simt asta, si imi e frica, dar mai rar.

 https://68.media.tumblr.com/fc861aa00aae71d2f296c0bf1ffc1e77/tumblr_nc7bgetsty1s7hcfzo2_1280.jpg

Pana am ajuns la liceu.In care legatura cu altii s-a format atat de usor si atat de natural.Cand am aflat ca exista si oameni pentru mine.Pana atunci credeam ca am ceva defect.Ca in preajma oricui ma voi alfa, voi fi mereu incordata, ca ma voi simti mereu infoncortabil, iar cuvintele vor veni mereu greu.
In clasa a9a  cand a trebuit sa scriem pentru prima data un eseu argumentativ, profesoarei i-a placut atat de mult ce am scris incat l-a citit in fata clasei.O colega chiar a crezut ca l-am luat de pe internet.
In liceu am auzit pentru prima data ca sunt desteapta, ca sunt draguta, si ca pot face lucruri interesante.
Aici am devenit pentru prima data o persoana.Cand oamenii imi vorbeau, vedeau ceva in mine si eram mai mult decat un nume intr-un catalog.
Increderea in mine inca nu o am.Dar sper ca intr-o zi voi reusit sa ii cred pe oamenii astia.







Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu