31 dec. 2016

Rezumatul anului 2016

Imagini pentru fireworks tumblr
Toti spun ca 2016 a fost un an oribil.Pentru mine in schimb nu a fost un an rau.Am fost doar mult mai putin productiva decat in 2015.speram sa am o introducere mai lunga inainte de a trece la subiect.Dar nu am ce sa scriu.


Asa ca aici e si rezumatul anului 2016:

In 2016 am intrat in randul lumii si am aflat ce e aia o "relatie serioasa si de lunga durata".Mereu m-am intrebat daca exista cineva care se intreaba ce mai fac si daca sunt bine fara sa intervina in viata mea, asa cum obisnuiam eu sa fac cu alte persoane in anii precedenti.Un fel de Naruto si Hinata care nu interactioneaza...mi-am gasit raspunsul

In sfarsit am aratat blogul aproape tuturor persoanelor care voiam sa il citeasca.Voiam inca de anul trecut sa trimit linkul anumitor persoane, doar ca imi era teama.Anul asta s-a intamplat.Plus alte cateva care nu planuiam sa le arat ce scriu dar totusi s-a intamplat.Si le-a placut.Ceea ce m-a bucurat si m-a luat si prin surprindere, nu prea obisnuiesc sa ma complimenteze..Mi s-a zis ca sunt "copil iceberg".Ca pot fi ironica si amuzanta, ca am un bun simt al observatiei si o lume launtrica profunda ce ar trebui sa o arat mai des si in offline.(nu, nu o voi face)

Am renuntat la persoane si imi e mai bine.Am mai scris despre asta.Anul trecut la final de an plangeam dupa persoane de care acum nu imi mai pasa.Cu o singura exceptie.Care nu merita, si uneori imi pare rau ca lucrurile au evoluat asa.

Am iertat.De fapt nu am iertat neaparat, ci mai mult am invatat sa trec peste.

Am avut in sfarsit un prof de engleza care sa imi placa si mie.Si care sa stie ca stiu engleza.Ultima data cand mi-a placut un prof de engleza a fost in a noua.Numai ca nu stia sa se impuna, la un moment dat unii spargeau seminte la ora ei, si imi era chiar mila.Dupa a plecat sa predea la alt liceu si de atunci tot am suspinat in sinea mea dupa ea.Pana anul asta..

Am scapat de o relatie din care nu credeam ca o sa ies prea curand sau ca o voi uita.Si totusi am facut-o, mult mai usor si mai rapid decat ma asteptam.Chiar am sarit peste stadiul de jelit in perna si ascultat cantece triste, si am fost direct bine.


Am plecat de la ore mai des.Si nu-mi pare rau.Ar fi trebuit sa fac asa inca de anul trecut.


Am descoperit ca oamenii au o perere mai buna despre mine decat ma asteptam.Mereu cand intalnesc persoane noi imi e teama ca nu o sa ma placa.Si deaia am fost chiar surprinsa dupa ce am vazut ca persoane pe care le-am vazut de maxim 3 ori vorbesc frumos despre mine si nu cred lucrurile inventate care li se spun.Adica, nu ma cunosc ca persoana, m-as fi asteptat sa o faca.


Oamenii cu care m-am purtat dragut au fost draguti cu mine cand nu ma asteptam.A fost cel mai adorabil lucru din 2016.Gesturile mici chiar conteaza.


Am inceput sa fiu ok cu mersul la plaja.Pana anul asta, aveam un complex: nu imi suportam picioarele.Deaia le si tin acoperite tot timpul.Asta si soarele, mereu cand eram mai mica mi se spunea ca am pielea mai inchisa la culoare.Pana am capatat fobie de soare.Chiar daca nu mi-a mai zis nimeni nimic intre timp, eu vara ma feream de soare ca un vampir.De ce sa te mai bronzezi daca si asa esti destul de negru?.Abia in 2016 mi-am depasit temerile astea.


Am primit cadouri.Eu in general nu primesc cadouri.Anul asta am primit.Inclusiv de la persoane de la care nu ma asteptam.


Am plans in public.Adica in fata unei singura persoane.Si nu a fost plans, ci mai mult scancit..E usor sa ma faci sa plang, dar in general ma pot abtine pana nu ma mai vede nimeni.



De cand liceul meu s-a mutat la mama naibii, am ocazia sa prind chiar discutii interesante in autobuz si taxiuri.Tipele alea care isi barfeau colega ca de ce s-a tuns scurt si a venit in pantaloni la banchet, oameni care se iau de tine fara motiv pentru ca li se pare ca te crezi mai speciala ca ei(nu, serios,stateam linistita la locul meu, cand persoana de langa mine mi-a zis "speciala dracu" inainte sa coboare.am fost confuza si m-am gandit la asta toata ziua aceea), oameni care se plang ca "nu noi am vrut sa ajungem asa, aia de la conducere", oameni care se plang ca sunt bolnavi si nu mai pot manca aproape nimic.Trist cate poti auzi in drum spre scoala, nu?

Credeam ca nu am facut nimic in 2016.Dar cand am stat sa ma gandesc, a fost chiar un an dragut.
si stiu ca am repetat de o gramada de ori cat d surprinsa am fost.Pentru ca asa a fost.Oamenii din jur m-au surprins intr-un mod placut anul asta.

 new year, 2017, and pink image

29 dec. 2016

Cand rudele vor sa te vada maritata

In fiecare an de sarbatori trebuie sa mergem la rude.
Si toate rudele anul asta au spus acelasi lucruri:

"Esti buna de maritat"
"Cand te mariti, ne chemi si pe noi la nunta?"
"Ii faci lui tati un nepotel, da?"(a fost cea mai oribila intrebare, mai ales ca era si el de fata)
"Auzi ,fata , X si Y au doi baieti cu gagici, iti dai seama?Vin oamenii de la munca si nu pot intra in camere ca au baietii treaba.Vezi..nu e mai bine ca ai fete?"(o vecina catre mama.In conditiile in care ai mei sunt cam paranoici)
"Inca cativa ani si ramaneti fara fete"(le place de asemenea sa le aminteasca si cat de curand plecam de acasa, ca o placere sadica)

Rudele mele abia asteapta sa ma vada maritata si cu plozi.Ca de asta m-au intrebat aproape toti in cele mai dubioase si incomode moduri.Dar de facultate doar o persoana.Zici ca am facut 30 de ani si tot nemaritata.
Ma intreb la anul ce o sa ma intrebe: Te-ai maritat, gata?Pai si cand o faci?Ne chemi si pe noi?

Si daca anul trecut "am fost vazuta" cum "beau si fumez" la bar(cand de fapt eram acasa si dormeam, pentru ca persoana aia l-a sunat pe tata imediat sa ii spuna), anul asta sor-mea "a fost vazuta" cum lua la palme doi tipi.Tot asa, cum "m-au vazut" si pe mine.In realitate noi suntem betive si foarte agresive, numai ca nimeni nu stie asta.Partea proasta e ca de data asta s-a dus si s-o salute pe respectiva.Ca sa se planga acum ca de ce nu i s-a raspuns.
Apoi a continuat cum ca m-a vazut si pe mine(unde, habar nu am) si ca "nu i-a placut ce a vazut"(dar naiba stie ce a mai vazut si de data asta).Cum spune mama: "Daca mananci un cacat, mananca-l pana la capat".Ca nici acum nu stiu unde si ce a vazut.In schimb a avut grija sa ma ia la interogatoriu, unde ies, cu cine ies, ce fel de anturaj am, ca umbla si el si poate ii stie.(omul e de varsta cu tata, de unde sa ii stie?).Eram confuza si nu stiam ce vrea de la mine mai exact.
Oamenii astia nu m-au mai vazut de la 8 ani, dar ma "recunosc" pe strada.

A fost cel mai dubios craciun.



27 dec. 2016

18 lucruri pe care mi le-as spune mie din trecut

Mereu mi-au placut postarile de genul "X lucruri invatate pana la x ani".E ca si cum oamenii isi dau sfaturi lor din trecut cand erau mai tineri si mai prosti.
Am vrut si eu sa fac asta insa nu am invatat 18 lucruri pana la 18 ani.In schimb pot sa gasesc 18 lucruri pe care mi le-as spune, fara sa transform postarea in ceva profund si motivational.

Aici sunt 18 lucruri pe care mi le-as spune mie de acum cativa ani:
1.Nu poti schimba oamenii daca ei nu vor.-.Nu am realizat ca incercam sa fac asta pana nu mi s-a zis in fata, ceea ce a fost destul de neplacut.E ca si cum intri cu forta sa faci curat in casa cuiva care se simte bine in jeg.Da, intentia ta e buna, si e justificata, dar tot nu va sfarsi bine.Nu poti face nimic daca persoana aia nu considera ca are o problema(sau mai multe).Sfarsesti doar prin a irosi timp si energie din ambele parti: tu cum sa "repari" si cealalta persoana cum sa scape de tine

2."When it hurt-observe.Life is trying to teach you something"(Cand doare, observa.Viata incearca sa te invete ceva)(Anita Krizzan)-.Da, toata suferinta aia " din capul tau"a fost reala.Ani mai tarziu inca te gandesti la asta, si o sa te marcheze.Dar e ok, nu fugi de ea.Asa o sa inveti sa incerci sa oferi ceea e tie nu ti-a fost oferit.Sa nu pui etichete din prima, sa nu judeci chiar atat de dur, sa incerci sa asculti, sa te pui in locul celorlalti.

 Imagini pentru when life is observe it try to teach you something

 3.O sa gasesti oameni ca tine.-Adica oameni cu care vei fi "pe aceeasi lungime de unda", in fata carora vei putea sa te deschizi si sa vorbiti despre lucrurile alea despre care nu vorbesti de obicei.

4.Karma e pe bune.-Asta am invatat dupa ce am vazut oameni care m-au ranit cum patesc fix aceleasi lucruri, de nu mi-a venit sa cred.Nu o sa se intample mereu cand si cum vrei tu, dar si cand se intampla...

5.Nu o sa ramai forever alone.-Mai stii cand ai zis "Daca nici pana in a12a nu imi gasesc pe cineva, imi bag picioarele, eu mor singura", pentru ca toti au avut macar o relatie "serioasa"inafara de tine?.Chiar o sa gasesti.O sa fie ceva.Si altceva fata de relatiile cu care esti tu obisnuita.Dar asta dupa niste relatii oribile.

Imagini pentru couple gif cartoon

6.Cand scrii de rau toti sar de cur in sus si brusc cuvintele tale devin importante pentru ei-Nu toti sunt pregatiti pentru tot ce tu ai in minte.Ca ai dreptate?Ca asa gandesc toti de fapt numai ca nu scriu?Ca asa spun multi numai ca nu o spun in fata?Foarte posibi.Doar ca nu o sa se intrebe nimeni de ce ai zis tu asa si nici nu iti vor da ocazia sa te justifici.Vor fi prea ocupati sa te acuze in loc sa se uite in oglinda.

7.Acorda mai multe importanta desenului-Ca sa nu te trezesti in a12a ca admiterea e un fel de joc de noroc.

8.Ai incredere in intuitia ta-Cand simti ca ceva e in neregula cu o persoana, de obicei chiar e.
 

9.Mereu va exista macar o persoana care sa te inteleaga si accepte asa cum esti, care sa nu fie maica-ta.-Si cat persoana aia exista, vei fi ok.Inseamna ca nu esti un caz chiar asa lipsit de speranta pe cat crezi tu ca esti.

10.Unii nu merita atata atentie, nici atatia nervi, nici atata energie si nici atata timp cat irosesti tu pe ei

11.Aia care te ranesc acum nu o sa mai conteze peste cativa ani.-O mai stii pe tipa aia care a aruncat in tine cu "noroi"ani la rand?Ca si cum facuse din asta un hobby?Da, pai o sa iti dai seama ca de fapt se compara mereu cu tine.Oricum nu o sa o mai vezi niciodata.
 Imagini pentru karma tumblr

12.Du-te la cosmetica si ia Zynerit-O sa iti rezolve problemele cu tenulImagine similară

13.Profii o sa te placa mai mult in liceu, si or sa fie mai umani

14.Fugi de T cat mai poti, o sa dea in tine.(sau in orice caz, o sa incerce)

15.Nu iti sterge niciodata blogurile, o sa le duci dorul.Doar schimba linkurile.

16.Daca o prietena se da la tipul pe care il placi dupa 3 luni in care i-ai jelit pe umar, nu iti e prietena.
 Imagini pentru bitch gif

17.Multi spun sa nu renunti niciodata, insa tu o sa inveti exact opusul: ca uneori trebuie sa stii cand sa renunti.

18.O sa ti se zica urata.Dar niciodata proasta

Imagine similară 

Tu ce ti-ai spune?

25 dec. 2016

Craciun fericit!

Tatty Teddy:

Craciun fericit tuturor!

Nu am prea multe cuvinte de spus.O sa scriu alta data rezumatul anului, ganduri de final de an, cum eram anul trecut de sarbatori si altele.


Pana atunci o sa las asta aici(pentru ca mi-au placut cantecele):


23 dec. 2016

O sa scriu mai des

Imagine similară
asta sunt eu pentru ca imi e somn mereu si as dormi toata ziua.
Am gasit articole care spun ca blogurile personale oricum nu duc nicaieri, ca sunt inutile, ca o sa gasesti 2-3 persoane care o sa le placa, adica parinti, prieteni si cam asta e, aici ti se opreste lista de "cititori".Ca e ok pentru "scrisul creativ", dar atat, ca nimanui nu ii pasa ce ai tu in cap.
Pe de alta parte am gasit si alte articole care spun ca scrisul( in general, fara un scop anume) reduce stresul, imbunatateste creativitatea si alte lucruri de genul.
Si tocmai asta m-a facut sa imi doresc sa pierd mai mult timp pe propriul blog.Adica, daca e un loc asa pustiu, inseamna ca il pot face "semi-jurnal"(nu se stie niciodata cine aterizeaza pe aici totusi), si sa bat campii cat am chef, pentru ca..imi permit.Daca nimeni nu citeste in schimb ma ajuta la nivel personal, de ce nu?
Am multe inutilitati cu care sa umplu spatiul pe blog.
Eu nu sunt de acord cu articolele alea gasite care m-au cam demoralizat.Eu asta caut in bloguri, sa fie ceva personal, si sa gasesc o "voce" acolo, nu ceva contrafacut sa para mai-nu-stiu-cum.Majoritatea blogurilor pe care le citesc o fac doar pentru ca autoarele sunt din oras cu mine si le stiu macar de pe facebook(desi ele pe mine nu, sunt un stalker, stiu).Din alea doar unul imi place in mod deosebit.Restul sunt "robotice".
Macar cine ma cunoaste in viata reala, vreau sa zic cunoscut pe bune, nu fata si numele, stie ce e in capul meu fara sa intre pe blog.Iar aia care nu o fac, normal ca n-o sa intre aici sa vada.Oamenilor nu le pasa de chestiile astea.Daca nu le-a pasat sa ma cunoasca in viata reala, nu vor vrea sa ma cunoasca nici prin intermediul a ceea ce scriu.
hmm..poate cu o exceptie.S-a chinuit dar tot nu a ajuns la mine asa cum sunt eu pentru ca ofer informatii fragmentate si cu portia despre mine atunci cand persoana nu imi inspira incredere.Dar macar a incercat.

melodie sa umplu spatiu(ce ascult in momentul asta, in timp ce scriu.am nevoie de galagie de fundal cand tastez):


Blogul asta o sa devina mult mai random de acum.Si poate e mai bine.O sa "filtrez" mult mai putin de acum.Ceea ce inseamna ca o sa scriu mai des.

22 dec. 2016

Cum imi vad altii viitorul

chestie motivationala
Ca tot am scris, gandit si simtit o gramada de lucruri in ultimul timp intr-o nota pesimista, azi mi-am amintit cum imi prevad altii viitorul daca eu habar nu am momentan ce-i cu mine.Adica, la modul ideal, oricine are o imagine, chair si eu.Dar pe alea le tin pentru mine.Pana sa ajung la cea mai buna versiune a mea, mai sunt atatea lucruri de facut.Asa ca le numesc doar vise si nu scopuri deocamdata.


  • Tata spune ca o sa am un moment in care o sa ma simt pierduta, nesigura si ca nu o sa stiu ce sa fac, insa ca voi iesi cu bine din situatia asta.
  • Mama ca are incredere in  capacitatile mele, dar ca nu stie cum o sa se integreze "felul meu atipic la cum e lumea in ziua de azi".Eu ma simt putin mandra de felul meu "atipic".Chiar daca nu imi convine mereu ca sunt asa.
  • O fosta colega mi-a zis ca nici nu ma vede facand altceva inafara de arte.
  • O colega a avut o reactie de aproape muream de ras:"Aoleoo..o sa ajungi ca alea cu par albastru de deseneaza toata ziua...*pauza dramatica*...Da' nu e asa rau.Alea gandesc altfel".Nu stiu ce tipe cu par colorat care deseneaza toata ziua stie ea, dar cu siguranta vreau sa fac parte din ele.
  • Profu' de desen spune ca imi prevede o evolutie lenta, nimic spectaculos, si apoi dintr-o data o sa fac ceva uimitor...Cam ca un fluture.Vreau sa fiu un fluture frumos.Mi-a spus ca a mai avut o singura eleva ca mine.A zis ca a depsit faza in care sunt eu acum, "si inca in ce fel".Ceea ce m-a facut destul de curioasa.Atat in privinta ei, cat si cum o sa evoluez eu de acum inainte.
  • Mai e si o tanti care prin numerologie mi-a prezis ca o sa ajung, dar cu multa munca, grafician.Nu am luat-o in seama.Nici nu stiam ce e aia atunci.Ani mai tarziu uite-ma aici, incercand sa intru la grafica.Oricum sunt mai superstitioasa din fire.Mi-a mai zis si de o chestia ciudata cu plante, si notele de la Bac.(dar pe asta chiar Nu o cred)

Si eu am incredere ca o sa depasesc momentele astea.Cu toate nesigurantele si confuziile.Nu stiu cand, si nu stiu cum, dar am incredere ca se va intampla.
Doar ca momentan....momentan nu ma simt bine.
si inca o chestie motivationala

Am anxietate?

Ma feresc des sa folosesc cuvantul asta, "anxietate".De teama sa nu imi pun singura un diagnostic fals si sa am simptome autoimpuse.Si sa ma trezesc ca insult fara sa vreau oamenii care chiar sufera de asa ceva.
Am mai vazut cazuri care s-au "autodiagnosticat" si si-au autoimpus sa fie intr-un anumit fel, ignorand situatiile in care comportamentul lor din trecut nu corespundea cu simptomele.
Stiu ca atunci cand cauti pe net simptome pare ca suferi de toate bolile din lume si ca esti pe moarte.Dar unde alt undeva era sa caut?
Am citit pana si ca timiditatea e o forma de anxietate sociala.Am facut mai multe teste si mi-a iesit 75% ca as avea.Am mai citit despre simptome si inainte si corespund in masura de 50%..Alte siteuti mi-au zis ca am doar o forma usoara ce poate degenera.Am gasit si ca anxietatea "se invata",iar eu am avut de unde sa invat sa fiu asa de-a lungul timpului.Si ca cei care sufera de anxietate stiu ca au temeri irationale, dar nu le pot controla, ceea ce este si cazul meu.
Nu eram obsedata de asta, pana sa acord atentie sentimentelor coplesitoare( si foarte neplacute) pe care le am in situatiile sociale noi pentru mine.Insotite de o teama constanta pentru cum ar trebui sa ma port in preajma necunoscutilor.Prin teama vrau sa spun una aproape paralizanta.Si tendinta de a evita pe cat de mult posibil situatiile sociale ce ar putea fi jenante.
Deaia ma limitez doar la persoanele cu care stiu eu sigur ca ma simt ok.Ca sa nu infrunt situatii in care "vocile din cap" imi spun ca de fapt eu asa sunt, aia naspa incapabila de exteriorizare.
Cineva mi-a spus sa merg la psiholog.Mi s-a mai zis si inainte, dar e singura persoana care a zis-o intr-un mod ce m-a facut sa ma gandesc la asta.



Simt prea mult in situatii normale


Acum cateva zile pot spune ca am alunecat iar in galeata cu sentimente.E greu de explicat..E ca si cum mergi pe un lac inghetat.Acum esti bine, cateva secunde mai tarziu gheata se rupe si te ineci in propriile sentimente.Numai ca apa nu e rece, sentimentele nu sunt niciodata reci.(cel putin ale mele)Poate comparatia nu e cea mai buna dar e prima care mi-a trecut prin minte.Mi-e greu sa trec direct la subiect.Vreau sa ma exprim, si in aceeasi masura imi e teama.Ca o sa ma judecati, cei care ma cititi, asa cum mi-a fost teama ca o sa ma judece si cei care au fost de fata.
Am stat singura la o masa.Si nici nu eram singura, doar asteptam pe cineva.Si am avut timp sa ma uit la oamenii din spatele meu, si de la masa alaturata, cei care tocmai intrasera, si grasana aia in rosu care se fataia cu telefonul la ureche.Grasa in rosu, cu bot rosu, enervanta si galagioasa chiar.
Am vazut la masa alaturata persoane cu fete inexpresive.Poate erau doar obositi, cine stie.Dar erau tineri, si erau multi, si nu erau genul de fete la care ma asteptam.Deja starea mea de neliniste se instalase cand am realizat cati oameni sunt in jur iar eu sunt aparent singura.Mereu cand sunt singura devin nelinistita.E greu de explicat.De parca ceilalti m-ar observa si analiza asa cum o fac eu cu ei si m-ar critica pentru asta.Da, am genul asta de temeri irationale.
In spatele meu erau doua proaste.O sa etichetez asa doua persoane pe care nu le cunosc si a caror fata nici nu am vazut-o, doar pentru ca radeau ca proastele.Le-am etichetat asa doar dupa cateva cuvinte, un urlet, si un ras tipic, ala de il au toate proastele.Da, scriu des despre a eticheta oamenii in mod gresit si prea repede, dar si eu o fac.Si daca nu o scriu, o gandesc.Pana la urma toti judecam.Cand intalnesc o persoana prima impresie este mai mereu proasta.Bine ca prima impresie eu mi-o schimb repede.
Apoi au intrat alte persoane, printre care si una pe care o cunosteam si speram sa nu ma observe.din acelasi motiv mentionat mai sus.Nu erau chiar foarte multe persoane acolo.Dar cat am stat m-am gandit ca oamenii sunt foarte galagiosi, si ca incearca sa para mai interesanti decat sunt....si ca ma sperie.Multi oameni necunoscuti la un loc ma fac sa ma simt foaarte incomod, si nu cred ca e normal.Cel putin nu in contextul asta.
Abia acum cand scriu realizez ca in cateva minute am "inregistrat" in mintea mea foarte multe detalii aparent inutile, desi pe moment nu ma concentram la ce e in jur.Ci ce stari pot sa experimentez intr-o asemenea situatie banala.Cand am iesit am inceput iar sa ma gandesc daca sunt ok sau nu.De ce ma simt asa in situatii care sunt normale, si nu sunt un motiv de "disconfort".
Uneori imi e teama ca ar putea fi ceva in neregula cu mine.Cand incep sa ma gandesc la asta, mereu incep sa am o stare proasta.Si tot nu am descris chiar fiecare lucru pe care l-am simtit pentru ca mi-a fost teama..daca nu e ok?
Poate nu trebuia sa scriu toate astea aici, dar m-am gandit ca de mult nu am mai scris ceva asa aproape de cum sunt eu de fapt.

17 dec. 2016

Răni


Sunt lucruri de care sper si planuiesc sa scriu candva mai in detaliu si mai la subiect( le-am mai abodrat si alta data "pe ocolite").Pentru ca ani mai tarziu urmele inca se vad, rau.Credeam vor trece si voi uita.Da, au trecut, dar nu am uitat.Mereu am crezut nu ar trebui sa ne fie teama sa ne "expunem ranile" si sa fim "slabi".De aceea voi scrie despre asta..candva.Am ezitat mereu pentru ca sunt constienta ca probabil nu am simtit nici 10% din ce au simtit altii.Uneori imi e teama ca mintea mea doar exagereaza lucrurile.

Am gasit pur si simplu o melodie care mi-a trezit amintirile astea:


Uneori o melodie descrie mai bine ce ai simtit decat o poti face tu!^_^

Alternativa Craciunului de anul asta

Imagini pentru tatty bear christmas
Ma chinui de saptamani bune sa scriu ceva pe tema acestei sarbatori ce se apropie.Dar nu pot, nimic nu trezeste spiritul craciunului in mine.E ca si cum e anulat pentru mine, mi-am luat deja gandul de la asta, pentru ca de cate ori vreau sa ma relaxez si sa ma bucur de "spirit", mereu intervnie ceva care sa smulga aceasta bucurie in cel mai crud mod posibil.


Asa ca am gasit modalitatea in care sa le imbin pe amandoua, Craciunul, si celelalte chestii ce trebuie facute(dar pe care tot nu le fac):

  • Ne-am obisnuit cu lipsa zapezii de craciun.Dar nici o problema, cine are nevoie sa se tavaleasca in zapada aia cand te poti tavali pe jos cand vezi ce teanc te asteapta de invatat pentru istorie, romana si sociologie.Da, fix acum, cu o saptamana inainte de sarbatori.
  • Cine are nevoie sa cumpere cadouri, e o adevarata risipa.In loc sa iti pierzi timpul holbandu-te prin vitrine, mai bine uita-te prin niste caiete, carti, ceva, ca ai Bac anul asta.De ce sa nu inveti tot weekendul 3 comentarii si o lectie la istorie, in loc sa cauti cadouri, ca doar vin simularile, stii ce aproape sunt?
  • De ce sa impodobesti bradul cand pot impodobi caietele cu atatea culori frumoase atunci cand subliniezi ca sa retii mai usor si degeaba ca tot proasta esti?
  • De ce sa petreci timp cu cei dragi(familie, prieteni, iubit/a, animale de companie, sau ce iubesti tu)?Cand poti petrece timpul ala mult mai util, invatand pentru Bac, ei nu o sa fie acolo la examen, cunostintele tale vor fi.

Pentru ca toti vor de toate pe ultima suta de metri.Nu mai sunt un om complet functional de acum 2 saptamani.Ma tarasc in fiecare zi cu speranta ca voi obtine putin somn.Asta a devenit cel mai de pret lucru, somnul.In cursul saptamanii nu se poate ca toti vor de toate(majoritatea fiind lucruri inutile oricum), in weekend sunt pregatirile de Craciun(adica curatenie generala), apoi vin sarbatorile si suntem invadati de musafiri ore si ore si ore.
Apoi vine vacanta, unde te asteapta alte chestii inutile de facut pentru scoala, pe care nu le faci, pentru ca ai si tu o viata, care nu se invarte in jurul Bacului asa cum cred profii.Invatatul pana iti iese pe urechi, stresul, si lipsa de somn  nu fac bine la sanatate.Ca o sa avem parte dupa Bacul vietii de stres cat cuprinde, mai rau decat acum, ramane de vazut.Deaia gasim cai de scapare cat de multe putem.

Si asta e tot ce am putut sa scriu legat de Craciun.
Scoala imi creaza stres, disconfort, si lipsa de somn.Adica face din mine un om la fel de inutil ca sistemul de invatamant.

11 dec. 2016

De ce INFP inseamna atat de mult pentru mine

INFP, este un tip de personalitate din cele 16, din testul Myers-Briggs Type Indicator, asa cum am mai mentionat.Inseamna asa mult pentru mine, si in postarile mele am amintit asta oarecum des, pentru ca m-a ajutat intr-un anumit punct sa simt ca ma inteleg mai bine.Nu m-am oprit la a citi doar setul de caracteristici oferite de test, ci si alte articole gasite pe internet.Cum scriu INFP, pentru ca aparent e ceva specific pentru tipul asta de personalitate sa se exprime bine in scris.Cum se descriu alti INFP ei pe ei insisi.Cum vad ei lumea.Si alte lucruri asemanatoare.
Din momentul acela nu a mai fost ca si cum citeam despre cineva, care putea fi oricine.Randurile alea ma descriau pe mine.Uneori e o usurare sa gasesti exact ce gandesti tu, in randuri scrise de altii.Te fac sa realizezi si sa simti ca nu esti singur.Ca mai sunt altii care gandesc asa.Trairile tale interioare si modul de a analiza lumea din jur, aceleasi mecanisme le prezinta si altcineva.Pe scurt, am simtit doar ca nu sunt singura, si chiar si slabiciunile mele sunt doar o parte din mine.Cum ar fi ca uneori gandesc si simt prea mult.
Ca o sa mi se schimbe tipul asta de persnalitate odata cu maturizarea, poate, orice e posibil.Dar pana acum eu ma regasesc in asta, si imi place.Pentru ca acum ceva timp ma simteam neinteleasa si ca nu ma potrivesc cu lumea din jur.Apoi am gasit personalitatile astea si brusc totul a capatat sens.



Later Edit: Am scris asta ieri iar astazi mi-a aparut in newsfeed asta

"You love deepening your understanding of the self and the human psyche. The MBTI provides you with insights about the way your mind works AND it explains why you’ve felt so, well, different than everybody else for the majority of your life. Before, you just assumed you were alone in the emotional deep end. Now, you know there are a bunch of other INFPs down there with you. They’re just keeping quiet for the most part."

10 dec. 2016

Cum arati cine esti fara cuvinte


Cred ca toti avem masti.Si prin masti ma refer la faptul ca multi incearca sa para in ochii celorlalti ceea ce nu sunt, si sa prezinte calitati pe care nu le au.Uneori poate nu doar calitati, ci ajungem sa cream o intreaga noua persoana a noastra pe care sa o prezentam celorlalti.Si toti ne plangem, si nu ne convine, ca nu mai interactionam oameni cu oameni ci "personajele" pe care ni le cream unii pentru altii.
"Masca" mea nu cred ca afiseaza calitati pe care nu le am.In schimb, face opusul, si ascunde caracteristici pe care eu stiu sigur ca le am.In relatia mea cu ceilalti prefer sa ascund cat de mult se poate, in loc sa afisez ceva.Cum aparent nu mai ramane nimic de oferit pentru exterior, si nu arunc nimic in scena, etichetele nu mi-au fost foarte favorabile.Iar remarcile de genul "Uau, vorbesti/E cel mai lung raspuns al tau/Spune ceva" nu imi demonstreaza decat lipsa de interes pentru a cunoaste parti din mine ce nu imi stau lipite de frunte ca o eticheta.Nu stiu cine si ce pricepe din exteriorul meu.Mereu imi e teama ca voi fi perceputa gresit, ca ceilalti nu o sa ma placa, si ca o sa ma judece.
Dar dincolo de toate astea, interiorul meu imi ofera un amalgam de emotii.Am o pitipoanca interioara care urla "Uauu, moor" de cat ori ma entuziasmeaza ceva foarte tare.Cum ar fi beculetele de Craciun din oras, pentru ca iubesc beculetele colorate.Odata mi s-a spus un simplu "multumesc" si desi probabil nici macar acel "cu placere" pe care l-am spus nu a fost foarte sonor, in interiorul meu topaiam de bucurie, pentru ca nu ma asteptam sa mi se multumeasca.Gesturile mici inseamna mult pentru mine.M-a intristat mult si discutia pe care am auzit-o intre niste batrani, si-au pierdut speranta intr-un viitor mai bun si traiesc intr-o resemnare.Mai sunt si cuvintele urate de acum cativa ani pe care inca le tin minte si inca ma ranesc atunci cand imi aduc aminte.Poate nu spun multe, dar asimilez aproape tot.

Inner Glow by DestinyBlue

Si aici intervine creatia, si placerea mea pentru scris povesti si a construi personaje.Sunt o persoana lenesa.Am povesti incepute in cateva pagini si niciodata continuate, iar altele inca le am in cap si deloc pe foaie.Crearea unui personaj mi se pare cel mai simplu mod de a arata ceea ce am de zis, fara a o spune in mod direct.Toti protagonistii sunt bazati pe personalitatea mea.Iar povestile devin doar un fel de metafore pentru parti din viata mea.
Uneori poti empatiza mai bine cu un personaj fictiv decat cu un om.Pentru ca personajul iti poate arata slabiciunile, gandurile, si mecanismele dincolo de masca fara consecinte.Cand un personaj face asta, devine complex si uman, cand un om o face, exista riscul de a parea "slab".Cele mai bune si fascinante personaje au o psihologie complexa in spatele lor.(Joker, Harley Quinn, Batman)

De aceea incurajez scrisul.Sau poate nu neaparat scrisul, pentru ca eu nu am scris nici macar jumate din toate "universurile" pe care le am in imaginatie.Insa imi place sa creez personaje si povesti.Sunt un mod de a arata  cine esti, fara ca cineva sa se prinda.
Deci, daca vrei sa stii ceva despre mine, poti la fel de bine sa ma intrebi despre personajele din capul meu.Nu spun nimanui despre ele, doar ocazional celor care au aceleasi obiceiuri.

7 dec. 2016

Nostalgia Witch

Imagini pentru witch christmas
Anul trecut cam in perioada asta cautam o poza cu desene animate de Craciun sa o pun in antet.Am gasit Mikey Mouse dar voiam ceva mai reprezentativ pentru mine.Si atunci am gasit-o: Poza cu Witch!Un alt desen animat care a acaparat o parte destul de mare din copilaria mea.
Inca imi amintesc cum a inceput obsesia.Inca de cand i-au facut reclama pe Jetix, eram suuper entuziasmata si super curioasa cum o sa fie, despre ce  o sa fie.Numai ca eram copil si ma plictiseam repede.Asa ca pana a inceput desenul deja ma plictisisem de asteptare si incepeam sa imi pierd interesul.televizorul era deschis, auzeam pentru prima data intro-ul.Pe care inca mi-l amintesc si suna groaznic.Atat ca versuri cat si ca voce.Dar asta am bagat in seama doar ani mai tarziu.Auzeam dar pur si simplu nu imi ridicam capul din foile pe care desenam..Aveam o obsesie pentur personajele cu codite foarte lungi, le desenam tot timpul.Ma gandeam" daca nu au si o fata cu codite foaarte lungi, nu ma intereseaza."
Apoi in sfarsit am ridicat capul spre ecran si am vazut-o!A fost dragoste la prima vedere: Hay Lin.Personajul ala parca era facut pentru mine!Codite lungi, ii placea sa deseneze, era asiatica(aveam o obsesie si pentru japonia), si cea mai sensibila dintre cele 5 personaje principale.A fost preferata mea inca din primele secvente din intro si a ramas asa ani la rand.
Imagini pentru hay lin
Hay Lin
Apoi am descoperit ca existau si reviste.Pe care nu le-am colectionat pentru ca eu nu prea aveam notiunea timpului si nici atata rabdare.Uneori treceau cate 2 luni si uitam ca eu trebuie sa imi iau revista, alte ori nu o gaseam la chiosc.Dar primul numar tot l-am avut si inca imi maintesc coperta.
Apoi au urmat cartile Witch, care nu apareau lunar asa ca le-am avut pe toate.(Prima mea colectie as putea spune).Le-am citit pe toate de 2 ori.Mi-a fost destul de greu sa ma despart de ele chiar si dupa ce am realizat ca au devenit inutile si ocupa spatiu degeaba.Incercam sa le desenez in continuu( pe W.i.t.c.h), orice imagine din carti sau reviste ce mi se parea draguta.

Apoi ceilalti copii si-au pierdut interesul pentru Witch.Am fost destul de trista cand am aflat ca revistele si cartile cu ele nu mai sunt aduse, pentru ca vinde mai multe produse cu Hannah Montana.Nu imi mai amintesc exact care pentru ca fata asteia aparea peste tot.Apoi desenul nu a mai aparut nici la televizor.Pentru ca nimanui nu ii mai pasa de Witch.Nimeni nu mai voia sa fie "gardiana a Meridianului, si sa lupte impotriva fortelor raului  intr-o lume imaginara fantastica".Toate fetitele voiau sa fie Hannah Montana de acum.A fost dureros sa vad cum ceva atat de important pentru mine, moare.Asa o simteam atunci, vazand cat de usor au trecut alti copii peste stadiul "Witch".Pentru mine personajele din desenele preferate, desi stiam ca nu exista, le simteam de parca ar fi.Si daca ceilalti uitau desenul si personajele, era ca si cum uitau de persoana mea preferata.Desenul animat preferat era ca prietenul cel mai bun pe care ceilalti il uitau, si trebuia sa ii spun cumva: "Lasa, eu tot te iubesc"
Noroc ca am gasit un forum special pentru asta.Unde am putut sa imi pastrez entuziasmul asta viu.O gramada de alte fete, majoritatea chiar mai mari decat mine, toate iubind Witch in continuare, intr-o lume unde toti iubeau Hannah Montana.
M-am intristat si dupa ce am vazut ca multi prefera Winx in loc de Witch, care era un desen similar.Tot 5 fete, cam cu aceleasi trasaturi ca Witch, tot cu aripi, costume dragute si super-puteri, cu o poveste mult mai prost realizata ce continua pana azi.
Imagine similară
Witch nu a fost singurul desen pe care l-am iubit singura.Au mai fost si Bodaman, prima obsesie de care chiar imi amintesc(aveam 7 ani), cu tot cu numele personajelor, pana azi.Uneori era difuzat pe doua posturi si ma chinuiam sa le urmaresc pe ambele, chiar daca stiam deja episoadele.Apoi si asta a incetat sa fie difuzat, insa obsesia mea a ramas.Apoi a urmat Naruto cand doar ce aparuse pe Jetix si nimeni nu prezenta asa mare interes.Acum toti sunt inebuniti iar eu am incetat sa il urmaresc de ceva timp.

In timp am depasit si eu faza "Witch".Insa inca ma apuca o usoara nostalgie atunci cand imi amintesc de asta.Nici eu nu stiu de ce a fost atat de important pentru mine.Poate pentru pozele din reviste care inca mi se par extrem de frumoase si bine realizate.Poate pentru povestea complexa ce era mult mai lunga si interesanta in benzile ce nu le-am citit niciodata complet.Imi amintesc unde ramasesem cu povestea din reviste, insa urmatorul numar nu a mai aparut.Sau cel mai probabil pentru ca era prima data cand am vazut ceva de genul acesta.
Poate sunt prea atasata de desenele animate.Chiar si acum sunt singura care isi aminteste nume a diverse personaje din desene, nu numai Witch, pe care ceilalti le-au uitat.Cand aud "Cum se numea personajul ala care.." eu stiu.

Ce pot sa spun, relatia mea cu desenele animate este una foarte speciala.