28 sept. 2016

Cum m-a ajutat psihologia


Am simtit des ca nu imi gasesc locul.Ca sunt pur si simplu aruncata intr-o gramada de oameni cu care nu am nici o legatura.Uneori inca ma simt de parca nu as putea avea o legatura solida cu cineva care sa ma cunoasca in totalitate.Cumva toate relatiile cu cei din jur, de la un anumit punct o luau in los si se destrama totul iremediabil.
Asa au inceput intrebarile.Atat legate de mine, cat si de ceilalti.Mereu am fost interesata de latura umana a lucrurilor.Vreau sa inteleg de ce oamenii aleg sa faca lucruri "rele"?Gen mintit, folosit si tot ce tine de falistate in general.Pentur ca din punctul meu de vedere aici doar ai un castig nesemnificativ de moment, apoi ai mult mai mult de pierdut.
Si mai mult decat orice, am vrut sa stiu ce-i cu mine.De ce ma simt singura?Sunt eu sau sunt "ceilalti" de vina?De ce am toate gandurile si sentimentele astea inchise in interiorul meu dar nu le pot lasa sa iasa niciodata la suprafata oricat as incerca?De ce imi e frica?
Raspunsurile au venit, datorita psihologiei.
Nu spun ca stiu eu cine stie ce.Am citit doar cate ceva, ce a fost mai accesibil pentru mine.Norocul meu ca am descoperit-o inainte sa o am ca materie la scoala, pentru ca materia "psihologie" de la scoala a fost groaznica, imbibata in termeni de lemn, cu o profa la fel de insuportabila si idioata.
Si am inteles, ca exista mai multe tipuri de temperament si personalitate, cu unele dintre ele ne nastem, altele se modifica pe parcursul vietii.Am temperament flegmatic, persoalitate de imaginator in comunicare, si personalitate INFP.
"Tipuri" de comunicare am inteles ca exista 5: Promotor, Perseverent, Imaginator, Rebel, Empatic, Ganditor.Tipul tau este cel pe care il gasesti cel mai agreabil dupa ce le citesti "setul" de caracteristici al fiecaruia.Eu sunt imaginator.Persoana tacuta, introvertita, nu ii plac foarte mult intalnirile sociale, marele lor defect: lipsa de initiativa.Era o vreme cand credeam ca sunt empatic, pentru ca pun la suflet orice si imi pasa de cum ma vad ceilalti, dar nu imi place cand cineva ma bombardeaza cu intrebari, conversatii si alte dragalasenii numai de dragul de a fi politicos si a se face placut.Exista o "piramida" a fiecaruia.Desi dispunem de toate cele 5 personalitati, nu "accesam" decat maxim 3.Si ele se pot schimba dupa un eveniment marcant din viata.De la imaginator as putea trece la empatic de exemplu.In copilarie tind sa cred ca eram tipul Perseverent.Personalitatea din "varful piramidei personalitatii" mele, e Promotor.Deci eu nu o sa ma potrivesc in veci intr-o conversatie cu o persoana ce se identifica cu acest tip.(Stiu chestiile astea din cartea "Cum sa le spun" care mi-a placut foarte mult)

Si din cele 16 tipuri de personalitate sunt INFP, despre care am mai vorbit.Ma incanta chestia asta pentru ca simt ca "apartin" cumva unui "grup".Unii spun ca e  bullshit chestia asta cu cele 16 personalitati, mie mi s-au potrivit toate caractericticile tipului astuia.Ma simt mai bine ca intr-un fel, acum stiu mai bine cine si cum sunt, si ca mai exista si altii ca mine.Ca uneori nu sunt eu, sau "ceilalti", uneori sunt personalitatile noastre.Acum stiu ca un tip I_F_ nu se potriveste cu E_T_


De ce elevii sunt dezinteresati de scoala?


Am citit pe undeva ca elevii nu mai acorda importanta scolii pentru ca suntem mai preocupati de propriile trairi interioare si descoperirea propriei persoane.Da, si nu.Sunt persoane care nu au nimic in cap si nici preocupari filosofice din astea gen "Care e scopul vietii mele?", ci se concentreaza pe "ce vreau, ce imi place, ce e mai facil"(viata nu e facila).
Cunosc si elevi cu procupari pentru descoperirea propriei personalitati si o preocupare pentru scoala  pe care daca ar vedea-o cei care ne critica generatia le-ar inchide gura si nu ar mai incepe cu fraza exasperanta "pe vremea mea".
Si mai e si o a treia categore.Aia care atunci cand nu au nasul in carti il au pe sus.
Care isi indeasa toate inutilitatile in cap si sunt ridicati in slavi de profi pentru asta, si chiar oferiti exemplu.Ratatii cu tarate in cap devin suportabili pe langa astia.Pentru ca scoala, devinte terenul lor de joaca, si li se permite orice, inclusiv aerele de superioritate care sunt la ordinea zilei.Pentru ca nu ne pasa ce fel de persoana esti, ne pasa ce note ai.Nu poti veni tu, cu eticheta de "elev de nota 8" lipita pe frunte, sa le spui parerea ta, ca iti trantesc replica "Ai fost tu la olimpiada X si Y?Pai stii tu cate am facut eu?Ai tu cunostintele pe care le am eu?Pai eu am 10 pe linie".Daca e un lucru pe care nu-l suport, ala e sa fiu tratata cu superioritate, de parca as fi o proasta.Din pacate toate evenimentele importante, sunt acaparate de astia, de care ma feresc ca de ciuma.
Elevii nu sunt dezinteresati ca avem nu-stiu-ce standarde si idei filosofice.Unii au ideile astea si sunt preocupati de soala mai mult decat ar trebui(in opinia mea).Unii  nu au intrebari exsitentiale si pur si simplu ii doare undeva de viata in general, si mai sunt si aia care refuza sa priceapa ca o cantitate imensa de inutilitati indesate in cap nu inlocuiesc calitatea umana.Si degeaba stii toata istoria din a9a pana in a12a(ca tot e obsesia noastra de cand cu Bacul) daca in comportament esti un jeg de om.
Si acum, unde ma incadrez eu in toata polologhia asta?Preocupari pentru persoana mea, le am inca de la 12 ani.(nu as fi crezut pana sa imi recitesc jurnalele).In schimb legat de scoala ma declar un elev perfect mediocru.Si notele pe care le am, le am dintr-un fel de orgoliu sa nu fiu luata de proasta numai din cauza unei cifre ce nu reflecta adevarul.Am o repulsie pentru anumiti profi, asa ca manifest o oarecare respingere si fata de materia lor.Si cand lucrul asta se intampla refuz sa invat.
Profii ma judeca pe mine(nu numai pe mine, pe noi, ca elevi, in general) si eu ii judec pe ei.Si daca nu imi place ce fel de persoana imi inspira ca ar fi, pai nu o sa imi placa nici materia.Cum am acum o respingere fata de geografie, pentru ca mi se pare ca ne indeasa pe gat mai multe cifre decat la istorie.Cui ii pasa cati kilometri sunt din Romania pana unde se termina Europa?Mie nu.
In concluzie, de ce nu ne pasa de scoala?Desi sunt eleva, si vad elevi "in mediul lor natural" zi de zi, nu pot sa fac o generalizare.Unii pur si simplu sufera de prea multa ignoranta si isi merita insultele.Altii chiar sunt interesati de scoala, asa ca intrebarea in cazul lor e inutila.Pot sa spun doar in cazul meu: Daca proful e naspa, brusc imi scade interesul pentru ora si invat numai din frica.Modul meu de "scanare" a lumii din jur se bazeaza pe ceea ce ma face sa simt.
Cand scolii o sa ii pese de ce fal de persoana sunt si ce imi doresc, atunci o sa imi pese si de informatiile ce incearca sa mi le indese in cap cu forta.Dar asta difera de la prof la prof, de la elev la elev.

Inceput de a12a

Am ajuns in a12a.Anul ala in care urmeaza sa te tarasca altii pana in strafundurile iadului si inapoi.Cel putin asa fac sa sune experienta de a12a(respectiv BACul) mass media, prietenii care au trecut prin asta, profii,parintii, lumea in general.Am vazut si auzit de oameni care plangeau inainte de Bac, care au acumulat extrem de mult stres, au stat cu lunile in casa sa toceasca, care nu au dormit, si nu au mancat inainte de Bacul vietii.Ma uitam la ei si ma gandeam: "Si la anul o sa fiu si eu asa?..Eu nu sunt pregatita pentru asta"