27 ian. 2016

Motive pentru care sunt varza

De fapt la asta intentionam sa ajung acum 2 postari, si dupa am vazut ca ma intind prea mult, si am o introducere prea mare.Asa ca am zis sa le las asa, fragmentate.Oricum nu am mai facut o lista din 2015.

Motive pentru care sunt varza:


  1. Nu fac nimic decat pe ultima suta de metri.
  2. Ma panichez si ma stresez repede.Care e singurul lucru care ma ajuta sa fac lucrurile nu chiar pe ultima suta de metri.
  3. Totusi nu duc nimic la bun sfarsit.Mereu imi pierd entuziasmul pe drum.
  4. Sunt indecisa.O sa spun sa mergem la stanga, apoi la drepta, apoi sa ne intoarcem ca parca era mai bine la stanga, apoi o sa spun iar dreapta ca mi-am amintit nu stiu ce.Bineinteles ca, cu ceilalti nu fac asa.Dar asta se intampla in capul meu de cate ori trebuie sa decid ceva..ugh..
  5. Pot fi disperata dupa atentie uneori.Dar trebuie sa ma simt foaaarte ok cu tine ca sa devina ceva evident.
  6. Ma obisnuiesc greu cu oamenii.Si deaia uneori doar sfarsesc stand acolo..fara sa zic nimic.Da, sunt genul ala de persoana.Cu unii ma obsnuiesc mai repede.Cu altii...niciodata!
  7. Eu nu imi spun parerea.Si chiar daca mi-o vei cere, si mie nu imi place, sau am o parere proasta, o sa ma chinui si o sa caut in strafundurile mintii mele, numai ca sa spun ceva, oricat de mic dragut.Asta daca inca nu ma simt confortabil in preajma ta.
  8. Pentru ca dupa ce ma cunosti vei fi surprins cate chestii/persoane nu suport.
  9. Sunt superficiala.Uite ce e, imi pasa de cum imi sta linia aia de la creion in jurul ochilor, si daca parul e drept(in ultimul timp mai putin, dar totusi..), si ce haine port, si sunt in stare sa ma crizez(in sinea mea) pentru un cos.Sau..cosuri..ca eu am mai multe, niciodata doar unul.
  10. Raspund sec.Chiar nu sunt genul care sa poata vorbi ore intregi despre ce film am vazut aseara, si ce reclame, si ce am mancat, si..nu stiu..chestii de genul.Uneori nu pentru ca nu vreau sa vorbesc, pur si simplu, se intampla.Desi sunt si cazuri in care chiar nu vreau sa vorbesc.Cum le deosebesti?Pai nu prea poti.
  11. Ma gandesc in mod obsesiv la chestii.Nu, eu nu trag concluzia, trec peste si gata.Trebuie sa ma mai gandesc de 1321234 de ori la asta, de ce nici eu nu stiu.
  12. Ma ingrijorez si ma sperii aiurea de scenarii care probabil sunt doar in capul meu si nu se vor intampla.
  13. Uneori  imi pasa prea mult de ce cred altii.Desi stiu ca nu ar trebui..tot se intampla.Chiar daca mi s-au tinut discursuri intregi pe tema asta, care inca mi le amintesc si pareau plauzibile si incurajatoare.
  14. Sunt influentabila.Mi s-a mai zis, de mai multe ori, de la oameni diferiti.Si nu am vrut sa cred.Pana sa fiu pusa in situatia de a alege pe cine sa ascult intre mai multe persoane importante pentru mine, toti cu pareri contradictorii.Am ajuns doar sa simt ca toti trag de mine in directii diferite si eu sa nu stiu ce sa fac pentru ca...nu voiam sa pierd pe nimeni.(si gata ca deja revin la punctul 4)
                                              

24 ian. 2016

Amintiri din generala



Sor'mea are cartile "Generala" si e inebunita dupa ele.Asta m-a facut sa incerc sa imi reamintesc cum au fost anii mei de generala...Nu prea grozavi, oricum."Generala-Cei mai naspa ani din viata mea" sau "Generala- Salvati-ma de aici!" chiar ca isi merita titlurile.Pentru ca exact astea erau si gandurile mele in generala.
  • Imi amintesc ca am avut un diriginte de matematica, si i se parea ca intreaga viata graviteaza in jurul matematicii.Intr-adevar, au trecut 3 ani de cand am scapat de el si nici acum nu am folosit nimic, dar absolut nimic din ce a predat el.Mi-am dat delete din creier la aproape tot ce am invatat in aia 4 ani.
  • Dirigintele asta al meu facea greseli gramaticale de toata jena (ei vine, ei scrie, ei face) si ne spunea noua ca nu stim limba romana.Cu un aer din ala de superioritate, evident.Sa nu iti vina sa ii scoti ochii?(oricum avea deja unul de sticla)Unora li se pare amuzant profu' asta, eu nu l-am suportat niciodata.Era frustrant ca nu putea intelege ca desi unii nu se pricep la mate, pot foarte bine sa aiba alte calitati.
  • Aia de romana era o isterica si o crizata si ma speria.In a7a m-am chinuit o gramada sa scriu o poveste pentru nu stiu ce concurs si nici nu s-a uitat pe ea.Cea mai mare grija a ei era ca de ce am lasat spatiu intre paragrafe.Pentru ca intr-adevar, esenta unei lucrari sta in spatiul dintre paragrafe.
  • Prima profa de fizica(dupa ne-au schimbat-o) nu m-a crezut niciodata ca imi rezolv singura problemele.Odata m-a pus sa refac totul la catedra dupa ce ma intrebase de 1000 de ori daca am copiat si am zis ca nu...m-am simtit foarte insultata si deaia imi amintesc asta si acum.Si da, am rezolvat bine si a doua oara.
  • Am avut primul crush.De fapt doua.Primul era(si este) un mare increzut.Sunt sigura ca aplica chestia cu "iubeste-te pe tine mai intai"...Putin prea mult.Nici acum nu stiu cum mi-a placut.Eram mai mica si mai proasta.Acum am crescut.Dar el tot la fel de prost a ramas.Si al doilea, a ocupat o imensa parte din existenta mea, a fost "prima iubire" si cel mai dureros si jenant fail.Metaforic vorbind, prima iubire m-a dat cu dintii de asfalt si m-a trezit la realitate in cel mai dureros mod posibil.Adica atat de rau ca nici acum nu imi place sa imi amintesc.
  • In generala mi-am pierdut increderea in semnificatia cuvantului BFF si entuziasmul pentru prieteni.Aveam o cea mai buna prietena.Acum nu mai stiu sigur ce s-a intamplat, ori a inceput ea sa aiba fite de (pre)adolescenta, ori s-a trezit peste noapte ca vrea prieteni mai buni( ori ambele).Stiu doar ca m-a calcat rau de tot pe nervi.Si asa trei ani de generala nu am mai avut liniste din cauza ei.
  • In clasa a5a mi-am facut ID fals, de baiat, si vorbeam cu prietena mentionata mai sus.Inca ramane cel mai rau lucru pe care l-am facut si..pe care nu-l regret.Inca mi se pare foarte amuzant tot ce s-a intamplat.Cu tot cu circul care a iesit dupa.Desi atunci eram foarte implicata si voiam neaparat sa imi demonstrez dreptatea mea, si sa mi se dea sansa sa justific de ce am facut ce am facut. nervi.Deaia am facut-o, de nervi.
  • Am invatat puterea pe care o are victimizarea.Nu am putut sa spun ce aveam de zis decat dupa ce am invatat si eu sa fac pe victima.Ceea ce e idiot, dar se pare ca functioneaza chiar si acum.(poate ca nu trebuia sa spun asta)
  • Colegul care statea in spate ma facea sa plang mereu.Adica in a5a si a6a. ca dupa m-am mutat din banca.Stiu ca odata ajunsesem printre primii din clasa, si nu eram decat eu si prietenii lui.Normal ca nu ma simteam confortabil si nu aveam cu cine sa vorbesc.Si a inceput iar cu remarcile lui si a zis ca "dorm pe mine toata ziua" si lucruri de genul.Sau odata avea ghiozdanul pe banca si l-am daramat din greseala, am vrut sa il ajut sa ridice ghiozdanul si ce mai cazuse pe jos(il tinea mai mereu deschis) si nici nu m-a lasat sa pun pana..stiu ca a mai zis ceva, dar nu mai stiu ce.Dar imi amintesc clar ca m-am dus in banca si n-am mai putut sa ma abtin si am inceput sa plang.Aveam impresia ca ma uraste.
  • In a6a sau a7a, nu mai stiu sigur am facut cu niste colege un filmulet.trebuia sa fie parodie, dar acum daca il revad(in caz ca mai exista) sunt sigura ca o sa mi se para cel mai jenant lucru facut vreodata.Mai aveam si unul din rolurile principale.Dar atunci mi-a placut.Nici azi nu imi explic cum de s-a intamplat.
  • In majoritatea timpului ma simteam/eram foarte singura.Ma chinuiam sa fac chestii, sa ma port, si sa vorbesc intr-un fel anume.Pana am renuntat si chiar am ramas singura
            
Anii au trecut si eu am ramas la fel, numai ca am dat de oameni care nu se mai uita crucis la mine pentru felul de a fi si nu ma mai privesc cu superioritate.
*oftat* imi urasc 90% din fostii colegi si profesori

17 ian. 2016

"Cutia" cu dezastre

Toti avem motive pentru care suntem varza.Si capul nostru e doar un fel de cutie in care indesam toate chestiile astea.Si le taram dupa noi cu tot cu amintiri, informatii care trebuie sa ni le indesam in cap cu forta ca sa le uitam dupa 3 zile,versuri de melodii, secrete..etc

In capul meu am si o cutiuta speciala cu motive pentru care sunt varza.Si normal, ca orice om normal, incerc sa le ascund, sau cel putin sa nu fie atat de evidente.Daca incep sa ma simt confortabil in prezenta ta e ok, nu imi mai pasa.Poti sa imi stii si disperarea ca nu m-am dat ca lumea cu creionul de ochi azi, fata care o aveam in clasa a6a, si..nu stiu..cum arat nemachiata, in pijamale cu parul prins dupa ce nu am dormit toata seara.(sunt o creatura care are nevoie de mult somn, ok??).
Vezi ca suporta unul din motivele pentu care esti varza, si ii mai arunci unul, si vezi ca te suporta, si inca unul, si tot asa...Numai daca stii ca le-a suportat pe celelalte.
Si mai sunt unii, care apar de nicaieri, si spun "Hei, e ok, vreau sa vad tot dezastrul care esti, pot sa suport!E ok!"Daca sunteti prieteni, nu iti pasa ca iti vede "cutiuta de dezastru", chestiile alea care, nu stii cum, dar intr-un fel sau altul tot ies la suprafata.Adica asa cum ti-au vazut camera cu patul nefacut si toalele aruncate peste tot prin camera, pot vedea si asta.Dar ce se intampla cand nu sunteti?Apare cineva de nicaieri, si vrea sa te cunoasca, cu tot cu chestiile alea care stii ca te fac o persoana naspa.Adica, sigur, a zis ca te poate suporta si ca e ok.

Dar este?Oare chiar este?

Nu scrii doar pentru tine


Uneori ma intreb daca blogul asta are rolul de a ma face sa ma simt mai bine sau a realizez ca uneori chiar pot fi un dezastru.
Aparent se intampla asta pentru ca eu nu scriu cand sunt fericita.Numai oamenii care ma enerveaza si ma intristeaza ma insipra de obicei..sau cand mi se mai aprinde un beculet in cap si spun "gata, asta e o idee buna, asta trebuie sa scriu"..mai rar.Pentru ca, sa recunostem, noi astia care scriem, si facem asta public(mai mult sau mai putin), nu o facem pentru noi.Pentru ca "ma face sa ma simt mai bine si nu ma intereseaza ce zic altii si lalala".Pentru ca daca era numai pentru tine, era un blog privat, sau le tineai ascunse intr-un folder prin calculator sau ceva de genul.
Scrii pentru ca vrei sa spui ceva, pentru ca vrei sa te simti apreciat, sa gasesti oameni care gandesc/se simt la fel..etc.sunt multe motive pentru care cineva si-ar face publice gandurile.In momentul in care le faci publice nu mai esti "doar tu cu tine", si devi mai atent.Te simti si oarecum aiurea cand vezi "Ups, aici am ratat o virgula, cuvantul asta nu stiu daca se potriveste aici, parca m-am repetat prea mult acolo".Pentru ca stiu si eu ca e o diferenta enorma cand scriu aici, stiind ca e o posibilitate ca cineva, candva sa citeasca, fata de jurnalele alea idioate abandonate sub pat in a opta.Acolo insiram aiurea tot ce imi venea in cap.Nici nu conta ca nu prea au sens si devin confuze.Ma gandeam ca nah, e despre mine, pentru mine, oricum eu stiu deja ce s-a intamplat, ce rost mai are sa explic, si o sa imi amintesc si peste nu stiu cand timp cand o sa le recitesc.Rezultatul?Sunt scrise asa nasol ca pana si eu ma plictisesc sa le citesc.Cred ca ma uit mai mult pentru desenele de pe marginea textului pe care le faceam.
Ceea ce te face de fapt sa continui un blog nu e faptul ca" te face sa te simti mai bine".Ci pentru ca gasesti oameni carora le place.Care sunt de acord cu tine, gandesc ca tine, se regasesc, sau pur si simplu..le place si atat.Si nu stiu daca aveti idee cat de mult inseamna pentru mine lucrurile astea.Adica..nu stiu..ma fac fericita.(cui nu ii place sa fie apreciat ceea ce face?)
De aceea cand aud lucruri de genul "scriu pentru mine" desi sunt puse intr-un loc public, nu prea cred.
Si revenind la intrebarea  de ce eu ma axez mai mult pe chestiile nasoale?Cand sunt fericita uit sa scriu sau nu simt nevoia sa scriu.Oamenii care ma inspira sunt aia care ma enerveaza sau ma ranesc(dar am mai zis).Si..Nu suport blogurile alora care incearca sa isi prezinte viata ca fiind exagerat de minunata, numai curcubee si sclipici.Ok, am inteles, esti perfect.Dar de ce trebuie sa ne spui tuturor ca esti perfect?Oamenii in general nu au o viata asa fabuloasa.Si ultimul motiv, mereu daca vorbesc de bine despre propria mea persoana ma simt aiurea, ca si cum ar fi lauda de sine.
Deci, in concluzie nu, chiar nu cred ca cineva care face public ce gandeste, o face doar pentru el.Cel putin pe mine feedback-ul pozitiv m-a ajutat enorm ca continui.Desi stiu ca dupa un timp cand o sa recitesc o sa imi vina sa imi dau cu tastatura in cap si ma voi intreba cum naiba am tastat asa ceva, sau cum a putut cuiva sa ii placa.Mi se intampla frecvent.

13 ian. 2016

Ce am invatat la scoala


Azi am avut o alta ora mirifica de muzica.Nu credeam ca ora de muziuca poate deveni insuportabila dar, uite ca mi s-a dovedit contrariul.
A avut iar nu stiu ce activitate, si iar le-a tarat pe alea la noi in clasa, cu tot cu directoare.Si directoarea cum e proasta, evident ca a venit cu o idee proasta(daca e proasta doar nu avea cum sa vina cu idei destepte.).Sa nu mai filmeze corul, ci noi in picioare cum ne leganam de pe un picior pe altul pe "ritmul melodiilor".Problema era ca ce cantau ele era asa de lent ca la fel de bine puteai dansa pe vesnica pomenire.Te face sa arati ca un copil cu probleme care se balangane.Si nu imi convine sa ma batai ca o handicapata pentru doua proaste.Nu era muzica nici macar de leganat..Asa ca doar am stat acolo.Aia de muzica, a vazut.
"-Ca daca erai in club cu prietenii sigur te zbantuiai de nu mai stiai de tine ca bla bla bla"
Am zis ca nu.De fapt nici macar atat.Am dat din cap ca nu.
Si a bagat o mutra din aia de om sictirit si si-a dat ochii peste cap atat de mult incat cred ca si-a vazut si creierul(daca ar avea unul) si a scos un "Ooo" de aveai senzatia ca lesina.Genul ala de fata care daca ti-o tranteste cineva nu te gandesti decat ce minunat ar fi sa-i dai palme.
Nu!Nu merg in club, nu dansez, nici macar prieteni nu sunt sigura ca am, si care e problema?! Toti se vaita ca generatia noastra e varza, ca stam numai prin cluburi si nu stiu ce, si cand spui ca nu faci asa ceva, iti trantesc o fata de genul.Oricum cred ca o durea pe ea undeva ce fac eu in timpul liber, o durea mai mult ca nu ma clatin ca handicapata.Daca nu am dreptul sa spun nu, macar da-mi dreptul la lipsa de reactie! Oricum de cand sunt in scoala nu am invatat decat ca mare parte din profi incearca sa iti faca creierul carne tocata.Si ce scoala "construieste" pe o parte distruge mult mai mult pe alta.Dar totusi sunt o fiinta umana, nu caine, si ei au absolvit pedagogia, nu dresajul.
In fine..si acum poate ca suna irelevant totul.Da' chiar m-a enervat reactia ei.Un prost cu putere il recunosti dupa reactiile de genul.Are pretentia ca toti sa se execute.Si dupa toti anii astia doar speram sa supravietuim cu o personalitate cat mai putin stirbita, si un creier cat mai putin tocat.(intregi nu mai iesim sigur)
La scoala am invatat de-a lungul timpului sa tac si sa ma execut.Atat de bine incat atunci cand vine un prof si spune ca vrea sa ne asculte, am impresia ca e un soi de capcana ca sa ne jupoaie de vii dupa.

10 ian. 2016

Tipuri de Forever Alone


Imagine panda, anime, and cute

Cu totii stim momentul ala in care nu conteaza ce facem, realitatea tine doar sa ne spuna "Nup, tu nu poti avea o relatie!".Si asa am ajuns la "tipuri de forever alone".


Disperatii dupa relatii(rimeaza *_*' )
Acei oameni care au fost atat de mult timp intr-o relatie incat nu stiu ce sa faca acum, ca au asa mult timp liber.Indiferent unde ar fi, indiferent ce ar face, iti vor (re)aminti de statutul lor de single!
Esti o persoana completa cu sau fara relatie, daca nu esti fericit  singur, cum ai putea fi cand esti cu altcineva?Si toti am trecut prin stadiul asta la un moment dat,nu vrei sa stie toata lumea ca fericirea ta depinde de o alta persoana.Si nu numai ca fericirea ta depinde de asta, ci ca intreaga exsitenta!De parca nu poti sa mananci sau sa respiri daca nu ai o relatie!

Haterii
Nu au relatie dar critica tot ce tine legat de asta.Inainte de a avea una trebuie sa se asigure ca persoana respectiva nu face nici una din alea 1001 chestii pe care le uraste.Oh, stai, de fapt uraste oamenii.E ok sa urasti lucruri.Nu e ok cand dai senzatia ca urasti tot ce misca.*Baba cu pisici scrie pe tine.*


Cei care au fost forever alone prea mult timp

Aia care au fost singuri asa mult timp ca oricum nu ar mai stii ce sa faca intr-o relatie acum.Aici ma cam incadrez si eu.
E ca momentele alea cand cineva iti tranteste un copil mic in brate pentru prima data si nu ai nici o idee ce e chestia baloasa si cumva adorabila din bratele tale.Pana auzi "Incet, ca daca il tii *nu stiu cum* ii poti rupe spatele."(am patit)O sa ai un bebe pe constiinta si nici macar nu e vina ta.Si acum bebe e relatia.Nu ai vrea sa rupi gatul relatiei.Si problema nu e ca iti e frica sa nu faci ceva gresit, ci sa faci ceva!Pentru ca nici macar nu stii ce e ok si ce nu sa faci intr-o relatie.

Cei din friendzone
Atat de aproape si totusi atat de departe.Ati fi putut avea o relatie, stiti aproape totul unul despre celalalt.Totusi in loc de asta ajungi de fiecare data sa asculti povesti despre fosti si/sau actuali.

Cei prea draguti sa fie single
Sunt amuzanti, sunt destepti, au atitudinea aia are atrage persoane, sunt chiar si draguti unii, si totusi single.Aproape ca ai putea fi chiar tu cu persoana asta, numai daca nu ar lipsi sentimentele!Parca ar fi fost blestemati ca nimeni sa nu se indragosteasca de ei.Dar nu le poti spune.Pantru ca e greu sa explici cuiva ca e o persoana minunata, si chiar merita pe cineva, nu pe tine, dar pe cineva..

Cei care dau sfaturi
Stie ce s-a intamplat in vietile tuturor prietenilor fara sa se chinuie macar, nici macar fara sa intrebe, pentru ca oricum e bombardat cu informatii.Stie mereu ce trebuie spus, cum trebuie spus, cand e momentul sa pui punct intr-o relatie si in ce mod, si sfaturile astea chiar functioneaza in majoritatea cazurilor.Ttotusi, in mod bizar, tot ei sunt aia forever alone.Sunt ca inteleptii aia din munti.Nu au nici o treaba cu ce se intampla in viata ta, totusi au reaspunsul la toate problemele tale.

Forever alone prin alegere
Au calitati, si stiu asta, au optiuni, si stiu si asta.Totusi decid mereu ca nu au nici timp nici chef de o relatie.Si ca probabil oricum nimeni nu i-ar merita.Genul ala misto de single.Care e un model pentru toti care se simt forever alone.



4 ian. 2016

Rezumatul anului 2015

A trecut infiorator de repede.
Ce s-a intamplat in 2015:
  • Prima relatie in care cineva m-a apreciat pentru ceea ce sunt.A fost genul ala de relatie in care persoana respectiva apreciaza la tine exact ce tu considerai un defect.Am putut fi eu insami, si a stat cu mine chiar si atunci cand il respingeam.Stiam intr-un fel, si inca stiu, ca nu e ce am eu nevoie.Dar asta nu face mai putin dragut tot ce a fost.
  • Am devenit apropiata fata de alte persoane.Poate nu ma pot deschide in intregime si nu imi pot povesti mereu "problemele", dar e un inceput.
  • Am inceput cursurile la desen.Asta ma face sa ma simt mai utila.Desi recunosc ca uneori ar trebui sa depun mai mult efort.
  • Am (un fel de) relatie la distanta.Inca unul din lucrurile care spuneam ca nu o sa le fac niciodata.Daca ma intreaba cineva spun ca sunt singura, si in acelas timp ma simt vinovata daca ma apropi de altcineva.Pentru ca desi e la distanta inca ne dam raportul a tot ce facem.
  • Am primit mai multe complimente.Pentru felul in care arat,cum ma imbrac, cum gandesc si felul de a fi.Ma fac sa ma simt apreciata.E dragut cand cineva apreciaza felul tau de a gandi, nu doar aspectul.Din punctul asta de vedere, 2015 chiar a fost un an bun.Am primit complimente de la persoane care nu ma asteptam.
  • Primul 10 la istorie..Ala nu mi-a dat niciodata mie 10!
  • Am facut blogul cunoscut unor colege.Care m-au facut super fericita, pentru ca le-a placut ce au gasit pe aici si mi-au spus.(oricine se bucurca atunci cand altora le place ceea ce face.)
  • Am terminat povestea aia in sfarsit.Si a fost aiurea sa vad cum ceva scris in luni de zile poate fi citit intr-o zi.
  • Temerile mele de anul trecut au devenit adevarate.Cea mai buna prietena e la facultate(stai, nu, nu asta e vestea rea, ci sa mi-a fost teama ce fac eu fara ea), si celalalt in Spania.Fiind mereu in preajma mea mi-a fost teama cum o sa ma descurc(si inca imi e).Incep sa ma simt singura daca nu am pe nimeni o perioada mai lunga de timp.
  • Am spus sau gandit lucruri nu foarte dragute despre persoane care mai tarziu s-au purtat foarte dragut cu mine.Nu e ca si cum ar stii, dar am constiinta.
A fost un an mai linistit, mult mai linistit decat 2014.In anul asta am avut parte ori numai de momente cand m-am simtit mai singura si nesigura ca niciodata, ori mai fericita si apreciata ca niciodata, nimic intre.
Am recitit anumite postari mai vechi, si mi-am amintit de persoana care a spus ca lucrurile nu se vor schimba niciodata pentru mine, ca eu o sa fiu mereu singura, ca nu sunt capabila sa imi fac prieteni.Nu a spus-o intr-un mod atat de lung, desi inca imi amintesc clar ce a zis.Pai, da, intr-adevar,eu nu m-am schimbat(bine, poate si eu putin, dar nimic drastic).In schimb s-au schimbat oamenii din jurul meu.Care au stiut sa ma aprecieze si sa vada lucruri care poate eu nu le vedeam pana atunci.(toti avem nevoie de confirmari uneori).Ei bine, nimic nu ramane la fel.Au trecut trei ani de atunci si, sunt fericita.Credeam ca va fi un an plictisitor, dar nu a fost.