19 iul. 2015

Schimbari

Ceva s-a schimbat, si simt asta.Iar au plecat persoane, iar am "taiat legaturi", iar am "facut curatenie" printre persoanele care vreau sa le pastrez in jurul meu.Si in mod surprinzator, nu ma mai simt incompleta fara acele persoane, asa cum credeam ca va fi, asa cum a fost ultima data cand am facut asta.Nu pot spune ca nu au insemnat nimic.Doar ca am realizat ca nu sunt ce imi trebuie mie.

"Respect yourself enough to walk away from anything that no longer serves you, grows you, or makes you happy"


Acum accept persoane cu ale caror actiuni nu as fi fost de acord inainte, care m-ar fi facut sa ma indepartez cat mai repede posibil.Acum doar le ignor, si selectez din comportamentul lor ce imi trebuie mie.Ma axez mai mult pe comportamentele lor care as putea sa le preiau si sa le adaptez la propria mea persoana.Cred ca am invatat ca nu trebuie sa incerci mereu sa corectezi ceea ce este gresit, ci sa te axezi pe ceea ce este bine.Ca ar trebui sa selectez din comportamentele din jur ceea ce este bine si ce as putea invata de la ei..Si ca prea putini s-ar fi putut ridica la asteptarile pe care le aveam inainte de la cei din jur.Oamenii au limitarile lor. Alte persoane pare ca s-au maturizat rapid, sau in orice caz, sunt pe acel drum.Au asteptari mai mari.De la ei, si de la cei din jur.Asta e un lucru bun, ma bucur pentru alegerile lor, si ca isi doresc putin mai mult decat pana acum.Vreau doar sa ma asigur ca nu voi fi lasata in urma si ca ma voi ridica in continuare la standardele lor.Sau noile lor standarde, pentru ca aceste schimbari inca sunt "in curs" daca se poate spune asa.Doar nu vreau sa fiu eu aia care ridica din umeri in timpul unei conversatii si spune "nu stiu/ma depaseste/ nu inteleg".Poate schimbarea lor, a deteminat o schimbare si la mine. Nu am mai plans dupa persoanele pe care le-am pierdut, asa cum obisnuiam sa fac.Cel putin mi-am pastrat capacitatea de a delimia persoanele de care am nevoie, de cele care nu imi mai sunt "utile", fara sa ma simt incompleta, de parca mi-ar lipsi o mana, un picior, sau ceva de genul.Majoritatea fac curatenie printre obiecte, eu se pare ca o fac printre oamenii de langa mine.Probabil de aceea sunt atat de putini, si am grija sa ii pastrez asa.
Am inceput sa realizez cat poate fi de nociv si periculos sa te complaci intr-un grup de oameni care te tin pe loc, doar de teama de a fi singur.Ma refer la acel gen de oameni care nu au asteptari de la ei, de la ceilalti, de la nimic.Dar in special de la ei insisi.Pentru ca ajungi ori sa ti se para normal sa fie asa, si automat incetezi si tu sa ai asteptari de la tine si ajungi sa "plutesti in deriva" pana cand te trezeste cineva la realitate(asta daca se intampla), ori o sa te consideri o inteligenta rara doar pentru ca esti inconjurat de oameni mai limitati ca tine, si o sa traiesti cu falsa impresie ca vai ce destept esti tu.Si daca se ajunge in situatia asta, "trezirea la realitate" se face prin cai mult mai "dureroase"...Si imi te teama sa ajung intr-o asemenea situatie, cu asemenea oameni.
 
"If you're the smartest person in the room, then you're in the wrong room".

Deci cand o sa ma trezesc intr-un loc si o sa ma simt proasta, inseamna ca voi fi ok, si ca sunt acolo unde trebuie.(asta daca anumite complexe de inferioritate nu m-ar mai impiedica sa apreciez oamenii corect)
De asemenea parca nu mai am asteptarile si dorintele pe care le aveam anul trecut.Ma gandesc ca nu toti oamenii vor fi ca cei pe care i-am intalnit pana acum, si trebuie sa fiu pregatita pentru asta.
Am hotarat sa las "experimentele" de-o parte cand vine vorba de relatiile dintre mine si cei din jur, si sa las pur si simplu ca lucrurile sa se intample, sa astept ceva care sa merite timpul, atentia si efortul meu.
Ma simt de parca s-au schimbat multe.Sau cel putin, sunt pe punctul de a se schimba, si ca asta trebuie sa se intample.

o sa fie greu..dar o sa fie interesant

Schimbari


Ceva s-a schimbat, si simt asta.Iar au plecat persoane, iar am "taiat legaturi", iar am "facut curatenie" printre persoanele care vreau sa le pastrez in jurul meu.Nu pot spune ca nu au insemnat nimic.

Acum accept persoane cu ale caror actiuni nu as fi fost de acord inainte, care m-ar fi facut sa ma indepartez cat mai repede posibil.Acum doar le ignor.Cred ca am invatat ca nu trebuie sa incerci mereu sa corectezi ceea ce este gresit, ci sa te axezi pe ceea ce este bine.

Oamenii au limitarile lor. Alte persoane pare ca s-au maturizat rapid, sau in orice caz, sunt pe acel drum.Au asteptari mai mari.De la ei, si de la cei din jur.Asta e un lucru bun, ma bucur pentru alegerile lor, si ca isi doresc putin mai mult decat pana acum.Vreau doar sa ma asigur ca nu voi fi lasata in urma si ca ma voi ridica in continuare la standardele lor.Sau noile lor standarde, pentru ca aceste schimbari inca sunt "in curs" daca se poate spune asa.Poate schimbarea lor, a deteminat o schimbare si la mine.

Majoritatea fac curatenie printre obiecte, eu se pare ca o fac printre oamenii de langa mine.Probabil de aceea sunt atat de putini, si am grija sa ii pastrez asa.

Am inceput sa realizez cat poate fi de nociv  sa te complaci intr-un grup de oameni care te tin pe loc, doar de teama de a fi singur.Ma refer la acel gen de oameni care nu au asteptari de la ei, de la ceilalti, de la nimic.Dar in special de la ei insisi.Pentru ca ajungi ori sa ti se para normal sa fie asa, si automat incetezi si tu sa ai asteptari de la tine si ajungi sa "plutesti in deriva" pana cand te trezeste cineva la realitate(asta daca se intampla), ori o sa te consideri o inteligenta rara doar pentru ca esti inconjurat de oameni mai limitati ca tine, si o sa traiesti cu falsa impresie.

Deci cand o sa ma trezesc intr-un loc si o sa ma simt proasta, inseamna ca voi fi ok, si ca sunt acolo unde trebuie.(asta daca anumite complexe de inferioritate nu m-ar mai impiedica sa apreciez oamenii corect)

 Am hotarat sa las "experimentele" de-o parte cand vine vorba de relatiile dintre mine si cei din jur, si sa las pur si simplu ca lucrurile sa se intample, sa astept ceva care sa merite timpul, atentia si efortul meu. Ma simt de parca s-au schimbat multe.Sau cel putin, sunt pe punctul de a se schimba, si ca asta trebuie sa se intample.



2 iul. 2015

Ce ma inspira

Sunt multe momente in care parca raman fara cuvinte, fara inspiratie, pana in momentul in care imi pierd dorinta de a scrie.Pentru ca ma gandesc ca oricum nu am nimic relevant de impartasit, nici sentimente de eliberat, nici oameni cu care sa le mai impartasesc.Desi probabil nu am mai scris atat de mult si pentru ca acum nu mai sunt singura. Cred ca cel mai mult ma inspira oamenii, si sentimentele care mi le transmit.Si e ciudat, pentru ca sunt acolo persoane importante pentru mine.Fara ele nu as mai fi la fel, datorita lor am reusit sa ma accept, care in doi ani sau mai putin au ajuns sa acapareze mult din existenta mea.Si totusi nu le-am oferit nici macar un rand scris, sau chiar daca i-am mentionat, am facut-o prea putin.Si nu inteleg de ce, pentru ca meritau macar atat.
Si atunci..ce fel de oameni ma inspira?Greu de spus.Cei care m-au facut sa simt cel mai intens, lucruri neplacute in majoritatea cazurilor.Sunt acei oameni pe care nu am apucat sa ii "studiez" de aproape decat intr-un mod fugitiv si superficial, pentru ca nu m-au lasat sa ma apropii mai mult.Sunt ca niste pete tipatoare de culoare bine impregnate in mintea mea.Probabil de aceea nu am apucat sa ii cunosc mai bine, pentru ca tot ce inseamna tipator si strident nu se potriveste cu mine.Eu seman mai mult cu un pastel.Calm, linistit, discret, chiar usor sters as putea spune.Si totusi, asa stridenti cum erau, m-au captivat. Imi place sa vad perspective noi, care se potrivesc sau nu cu a mea, nu are importanta, pentru ca nu sunt acolo sa critic sau sa incerc sa schimb ceva.Ci doar ca sa incerc sa inteleg.Pentru asta trebuie sa ma apropii, iar pe multi ii sperie aceasta apropiere, presupune dezvaluirea slabiciunilor.Asa ca nu m-au lasat.Si am ramas doar cu niste imagini, niste amintiri sau cuvinte impregnate in minte care nu mai stiu cum sa le descifrez.Cine stie..poate nu e nimic de inteles la ei.Poate doar exista, poate pur si simplu doar fac, doar sunt, doar se plimba prin vietile oamenilor in ritmul lor haotic si nimic mai mult.Desi nu imi place sa cred ca totul se rezuma la ceva atat de superficial.Pentru ca toti avem motive in spatele actiunilor, nu neaparat egoiste.Iar pe ale lor nu le-am putut intelege, nici nu m-au lasat sa le descopar, si ma intriga.
Si asa ajung sa scriu despre persoane, aceleasi persoane, luni si ani de-a randul.Pentru ca nu am putut sa ii inteleg, iar fara ajutorul lor lucrurile sunt foarte greu de descifrat.Pana cand imaginea lor se sterge, e mai putin vie, mai putin apasatoare, si isi pierde din intensitate.Si apoi...o iau de la capat.Cu alti oameni la fel de fascinanti.

Daca ar stii unii toate lucrurile astea probabil ar crede ca sunt nebuna.Desi eu nu sonsider ca imi pierd timpul asa.Imi place sa incerc sa vad prin ochii celorlalti in general, nu numai pe un subiect anume.Nu ma obsedeaza gestul in sine, ci ce anume l-a determinat.










1 iul. 2015

Relatii?!

cuty-angie:

Sweet ~
Am fost curioasa ce mai simt altii, cu care nu mai am nici o legatura decat prin postari.Cel putin ale lor, pentru ca eu ma ascund, si nu vreau sa le stie nimeni momentan."Iubire" si drame, evident..Ce naiba atata iubire?Ce poate sa stie cineva acum despre asta?Cand reteta "iubirii" acum e 90% fomata din fluturii aia dubiosi din stomac, hormoni si ce ati mai vazut prin filme.
Mi s-a reprosat ca cica nu am simtit niciodata asta, ca nu inteleg, ca sunt complicata si alte blabla-uri.Ok, ultima parte poate e adevarata.Poate chiar sunt complicata.Pentru ca nu inteleg de ce fericirea unora trebuie sa fie construita peste ruintele in care e lasata o alta, de ce pentru fericirea asta idioata si temporara trebuie mereu sa fie sacrificata o a treia persoana.
Pentru ca nu ma astept sa imi stie nimeni data nasterii, culoarea preferata sau ciocolata care imi place.Nu am de la nimeni pretentiile astea.Nu ma multumesc sa mi se dea dreptate si gata.Vreau sa stiu de ce da si de ce nu.Vreau sa stiu mereu "de ce", care sunt motivele persoanei respective, si cum vede lucrurile in general.Pentru mine doar asa se poate forma o conexiune intre doi oameni, si nu ma refer doar la "relatii".
Si aici intervine toata problema in cazul meu, cand fluturasii si vraja se destrama.Cand realizez ca persoana din fata mea, nu e ce imi trebuie mie.Pentru ca nimeni nu a avut buna vointa, rabdarea sau cel putin curiozitatea sa ma cunoasca.Atunci poti vorbi despre "iubire" sau cel putin o oarecare legatura, cand intervine rabdarea de a cunoaste o persoana prin felul in care vede lucrurile.Aspect inexistent in majoritatea cazurilor.