17 mai 2015

Maturitatea mea inexistenta



In curand vine ziua mea, si ca in fiecare an, nu ma pot gandi decat la "Oh, vai dar ce batrana ma simt acum".De parca un an in plus trebuie ar trebui sa faca o imensa diferenta si sa ma transforme peste noapte intr-o persoana al naibii de matura si responsabila, ceea ce nu sunt.De unde gandul asta, nici eu nu stiu.Doar ca ma sperie ideea de maturizare, chiar si cu un an amarat in plus.Pentru ca sunt cu un an mai aproape de a pleca de acasa, cu un an mai aproape de a fi nevoita sa stiu ce vreau sa fac cu viata mea, plus altele.Aparent mai am timp, doar ca incepe sa se aduca vorba destul de des despre asta.Altii stiu atat de bine totul, de parca au avut mereu o tinta, stiu deja ce au de facut..ca sa nu mai spun ca pare ca fac toate astea fara prea mare efort.Si revenind la maturitatea mea inexistenta:

Inca port lantisor cu Hello Kitty, pentru ca da, imi place.
Inca ma uit la desene.
Inca imi place sa ma dau in leagan...cand nu sunt copii in preajma.Nu numai ca s-ar uita lumea ciudat dar nu pot sa iau leaganul copiilor.Stiu si eu cand eram mica si aia mari imi luau leaganul si nu imi placea.
Inca sunt disperata dupa ciocolata si dulciuri.
Inca iubesc rozul.
Inca imi plac plusurile, in special ursii aia pufosi.
Inca mai pastrez o parte din jucarii, ursii, si imi amintesc numele fiecaruia.
Inca ma invelesc cu o patura cu printese.Am vazut-o acum pe pat si mi-am amintit sa o trec pe lista.

Mi s-a spus ca poate ar trebui sa renunt la o parte din lucrurile astea...doar ca nu vreau.Si nu stiu daca sunt eu defecta, sau doar sunt inconjurata de prea multe persoane care isi doresc sa se maturizeze cumva prea rapid.