29 ian. 2015

"Indragosteala"


http://2.bp.blogspot.com/-rVG4u2idNL0/VMpCThwy_qI/AAAAAAAADlw/bbObOwr1D_E/s1600/tumblr_mpcg5n1f0v1rzp4x3o1_500.png
Iar am ramas fara inspiratie.Si asta e de rau.Mereu cand se intampla asta ori am intrat intr-o stare de amorteala, sau si mai rau.Am dat peste o "indragosteala" din aia urata, care se lasa cu scenarii imposibile in momentele de nesomn de la 3 dimineata si topait prin casa cand intreaba "ce faci?".
Din pacate e a doua varianta de data asta."Indragosteala" asta(ca oricare alta) stoarce toata imaginatia si inspiratia din mine.Si cu ce raman?Cu un norisor roz de pe care nu stiu cum sa cobor.Imi place rozul dar nu si in situatia asta.
Si nu, nu e o chestie de ieri, de azi.Ci de cateva luni bune, in timpul carora nici eu nu stiu cum am supravietuit.Am crezut ca daca rup orice legatura cu fiinta asta o sa imi treaca(zici ca-s bolnava sau ceva..).De fapt am facut o treaba atat de buna in a-l evita incat as fi crezut ca la dorinta mea a fost sters de pe fata pamantului.Si totusi nu, nu a mers.
Probabil ca de acum urmeaza un sir interminabil de postari tristacioase, ca doar nah, nu e prima data cand se intampla.Mai ales acum, ca isi face iar simtita prezenta.
Deja stiu ca tot eu o sa fiu aia care iese cu buza umflata din toata "intoarcerea lui glorioasa" in viata mea.Si nu pot face nimic.Tot ce stiu e ca in momentul asta creierul si imaginatia mea nu mai fac o echipa buna.

Edit 2016: mi-a trecut pentru ca m-am indragostit de altcineva intre timp.

Edit 2017: Nah..si in 2016 a iesit urat.Abia in 2017 sunt bine...deocamdata.



23 ian. 2015

Complexe




Am vazut un vlog dragut zilele astea.Care mi-a aprins un beculet in cap de la care a inceput un lung si chinuitor sir de ganduri care mi-a (re)amintit de toate complexele mele si de ce eu admir(poate e mult spus, dar oricum apreciez) persoanele ca tipa din filmulet.
 Sunt o adolescenta, cu complexe de adolescenti.(Uau, ce descoperire).Desi nu prea imi place cuvanutul "adolescent" pentru ca te duce cu gandul la o creatura plina de bube respingatoare pe fata cu aere de "rebel".Unii au mai putine complexe, altii mai multe.In cazul meu mai multe.Nu prea vobesc despre ele pentru ca imi e teama sa nu par penibila.Dar totul are un inceput.
  • Prima dintr-un sir lung e faptul ca nu ies din casa nemachiata.Nu pot.Nu am curaj.Ma simt parca ar fi ceva in neregula cu mine.Mi s-a spus ca imi sta bine si fara dar nah..Tot ca mine fac.Uneori ma uit in oglinda si ma gandesc ca nu arat asa dezastruos.Apoi vine momentul ala in care trebuie sa ies si tot nu renunt la machiaj.De aceea cand vad fete in pijamale, nemachiate, chiar in fata unei camere de filmat fara sa le pese ma gandesc doar "Uau, ce tare, chiar au curajul sa fie ele.."
  • Trebuie sa mi se confirme daca imi sta bine in ceva sau nu.Imi iau haine noi de exemplu, imi plac.Totusi imi ia mult timp pana ma hotarasc sa le si port.(asta nu stiu daca intra la categoria "complexe"..Poate doar la "nesiguranta")
  • Imi e teama de confruntari de orice fel.Urasc certurile, mai ales cand se lasa cu tipete si insulte.Parca ma blochez atunci cand se ajunge la asta.Nu mai sunt capabila sa imi sustin nici un punct de vedere ce pana acum cateva secunde, pana sa incepi sa urli la mine, era foarte clar.
  • Sunt usor de intimidat.Ceea ce are o oarecare legatura cu punctul de mai sus.Uneori parca oamenii in general ma sperie.In general cei de varsta mea(sau varste apropiate).De parca toti ar fi niste increzuti cu aere de superioritate care sunt gata sa ma manance de vie sau ceva...Chiar daca nu e adevarat.Habar nu am de ce majoritatea imi inspira lucrul asta, "Stai departe".Prima data and trec pe langa cineva la scoala sau pe strada, de varsta apropiata, cam astea sunt gandurile care imi apar in minte.Si atunci cand cunosc persoane noi.
  • Tremur.Nu puteam sa rosesc si eu ca tot omul, sau orice altceva!Cand am in preajma persoane care ma intimideaza, sau nu imi plac, cand se tipa la mine sau cand sunt ascultata..incep sa imi tremure picioarele.Si asta e foarte neplacut!(iar, nu intra tocmai la categoria "complexe", nu stiu de ce am trecut-o pe lista)
  • Teama de esec.De exemplu ca atunci cand am facut exercitiul la engleza care ne-a fost dat in clasa, altii l-au copiat de la mine, eu eram convinsa ca e gresit...Acele persoane s-au oferit sa iasa la tabla pentru exercitiu...si totul era corect(cu mici greseli, dar nu grave)..Si asta a fost doar un exemplu care mi-a venit in minte.
  • Simt ca trebuie sa vorbesc.E neplacut sa stai langa o persoana si sa te gendesti doar "spune ceva, spune ceva, o sa te creada ciudata daca nu o faci...".Nu se intampla tot timpul.Dar in anii trecuti pentru ca eram persoana tacuta(si inca sunt) eram considerata in diferite feluri.Sunt situatii in care ma simt de parca as fi obligata sa gasesc ceva de spus.Desi "conversatiile" nu au fost niciodata punctul meu forte.Sunt o combinatie ciudata intre introvertita si timida.
                                               
Voiam de mult timp sa scriu despre lucrurile astea, doar ca nu stiam cum sa incep.Nici macar cunoscutilor nu le spun pentru ca imi e teama ca le vor considera stupide(desi uneori chiar si eu le consider asa).Ma gandesc ca poate in timp ma voi maturiza si le voi depasi.Si in plus, toti avem prorpiile complexe, nu?

cat cute mine kawaii white Typography MY EDIT edit typo pink pastel Be yourself positive pixel positivity cute text pastel pink cute edit the cat moves a little fast but i think it's okay ! dont be afraid to be yourself

20 ian. 2015

Fuck it all

Me
Am ajuns in acel punct in care fiecare prof a ajuns in topul meu de "Cei mai idioti profi care nu stiu cum au ajuns la catedra".Am trecut de la acel pedofil de isotrie la profa care nici nu s-a vazut bine profesoara ca deja tine mortis sa demonstreze ce desteapta e.(in ghilimele bineinteles)Mereu trebuie sa existe acel profesor care vrei sa-l strangi de gat numai cand ii vezi fata.Ei bine, m-am hotarat.Cel mai mult o urasc pe profa de psihologie.
Ora ei e una din acelea in care trebuie sa inveti ca un papagal definitii alambicate scrise intr-un limbaj de lemn ca sa treci.Ora ei e atat de minunata incat simti ca iti baga cu lopata pe gat niste gunoaie, iar tu de voie de nevoie, trebuie sa le inghiti ca sa treci.Pentru ca asta sunt toate definitiile ei, niste gunoaie.Am inteles, cel putin in mare parte, ce vrea tanti asta sa spuna la ore, dar in termenii mei.Care evident, "nu se accepta".Trebuie sa fie tampit de complicat, sa sunte "stiintific".Daca poti citi definitia fara sa stai cu DEX-ul in poala, atunci sigur e ceva in neregula.Ori esti un super geniu, ori "nu e scrisa bine definitia".Desi in general e a doua varianta.De fapt sunt cuvinte care le inteleg luate separat.Dar toate puse intr-o fraza in care raman fara aer in plamani cand o citesc....ma cam pierd pe drum.E un fel de shaorma.La psihologie facem shaorma de cuvinte.Si cum nu pot sa imi vars scarba si ura altundeva m-am gandit sa ma refugiez iar aici.Oricum nu am mai scris de mult.

De ce nu o suport?
  • Te eticheteaza dupa note.Nu exista ore in care sa asculte si sa nu se uite ce note are persoana respectiva la alte materii. Asta e la fel de relevant ca si cum m-ai judeca dupa eticheta hainelor, tot aia e pentru mine.Cunosc persoane care nu au note de 10 ,de fapt au note chiar slabe, si totusi sunt inteligenti si ai ce discuta cu ei.Si persoane de 10 pe linie care mai bine treci strada atunci cand ii vezi, atat de scarba iti e de ei.Nu sunt elevi "destepti" si "prosti" ci cei carora le pasa si cei carora nu.Se mai crede si mare psiholog.Ce psiholog te eticheteaza dupa note?
  • Ne povestea ca s-a intalnit cu un elev din "prima serie".Care acum lucreaza la nu stiu ce companie in Olanda.Ce a putut ea sa ne spuna despre acest elev?Ca era mediocru.A mai spus si altele dar a insistat pe cuvantul asta, "mediocru"."Era un elev mediocru".Nici acum cuvintele ei nu sunau ca si cum l-ar lauda.Mai rau te zgariau pe creier vorbele ei.Poate suna mai mult a lauda daca nu spunea cuvantul acela.Parca ar fi spus "Mdeah...a ajuns si asta ceva.Da' daca n'a avut 10 in scoala tot degeaba"
  • Ne-a spus: "La varsta voastra trebuie sa va intereseze doar scoala si nimic mai mult".Pe nimeni nu poate interesa doar scoala!Nici in clasa inati nu ma interesa doar scoala!Nici macar pe parintii mei, care nu aveau net pe vremea lor, nu ii interesa doar scoala!..Iar cei pe care ii intereseaza "doar scoala si nimic mai mult" mi se par niste specimene cam triste.Pot sa o dau exemplu pe eleva care era plina de ea insasi pana peste cap, si facea ca toti dracii cand se certa cu o profesoara.(intamplator, profesoara mea preferata).Ea e interesata doar de scoala, are 10 pe linie si totusi e o persoana groaznica de care nu se apropie nimeni.Si te mai numesti "psiholog"?..Dar gata ca deja revin la punctul de deasupra.
  • A spus ca "Profesorii nu au preferati, doar intuiesc calitatile elevului.".Aha, am inteles.Mai nou asa se spune la "am preferati."
  • Ne povestea despre nu stiu ce femeie care era vanzatoare la magazin si ca "Vai, cum a ajuns aia terapeut?Se vedea ca nu are vocabular"..si bla bla blaa..Nu stiu ce vocabular avea femeia aceea, dar e posibil sa i se para ei prea "nu stiu cum si inadecvat" doar pentru ca ea nu poate trece de definitii si limbajul sau de lemn.Daca as cadea in depresie(datorita gunoaielor pe care le preda), mai repede m-as duce la tanti care vinde morcovi la piata sa ma ajute decat la profa mea.Si daca ar fi ultimul psiholog de pe pamant, as prefera sa mor inecata in propriile lacrimi si ganduri sinucigase decat sa apelez la profa asta care isi inchipuie ca e psiholog.Si nu sunt singura care o spune
  • La cate povesti plictisitoare despre viata ei ne-a spus as putea sa-i scriu povestea vietii ("Tanti care se credea psiholog").Mereu se lauda.Incep sa cred ca majoritatea povestilor ei sunt inventate.Daca ar fi asa o "salvatoare de vieti" cum se crede ar fi suficient de descuiata la cap incat sa nu ne mai indese pe gat munti de gunoaie(definitii inutile).Sau macar sa le explice si ea in termeni mai omenesti sa inteleaga tot prostul.De aceea ma indoiesc de faptul ca ea chiar cunoste materia."Daca nu poti sa explici ceva in mod simplu, nu intelegi acel lucru destul de bine"
  • M-a ascultat, mi-a dat 7, altcineva a zis mai putin ca mine dar ca un papagal, i-a dat 8.A mai dat un 4 cuiva pentru ca nu a stiut nimic, in aceeasi zi.Persoana respectiva a ramas bosumflata pana la sfarsitul orei.Inca putin si dadea si in plans.La sfarsitul orei, profa s-a uitat in catalog la ce note mai are.Avea un 9 (primit pe copiat).Replica profei: "Oh, nu-i nimic, te mai ascult data viitoare si iti pun cati de 10 iti trebuie ca sa iti iasa media!"..Fuuuuu

In concluzie "sistemul de invatamant" e plin de specimene de la un capat la altul, atat printre elevi cat si profesori.Se mai gaseste cate unul in mocirla asta sa iti insenineze ziua, dar prea putini pentru cat de multi tampiti sunt.Dai de un prof care iti place si cu ala ai doar o ora pe saptamana. revenind la profa de psihologie, e una din acele profe care face sa iti fie scarba de o materie interesanta.Pentru ca am mai citit lucruri legate de psihologie si nu era nimic complicat si alambicat.Nu stiu ce materie extraterestra imi preda ea dar aia nu e psihologie.Asa cum am mai spus, doar gunoaie.Si cica de ce nu invatam.



1 ian. 2015

Prima postare in 2015

Am fost eu desteapta si nu stiu cum am reusit sa sterg postarea nefinalizata cu gandurile dinainte de anul nou.Aveam un "entuziasm" maxim.Genul ala de persoana posomorata si plictisita de viata.Dar mi-am revenit.(sper).Optimismul meu pur a dat lovitura chiar si de anul nou:
 -La anul facem Revelionul la mine.
-Nu o sa ne mai suportam pana atunci.-si toti au inceput sa rada desi eu vorbeam serios.Nici nu stiu daca sunt pesimista sau doar realista.Pentru ca am avut indoieli fata de fiecare persoana prezenta la masa la un moment dat.Uneori chiar si eu ma intreb cum de le-am depasit. La trecerea dintre ani, la artificii, mi-am amintit de mine cea de acum doi ani.Cand eram tot acolo uitandu-ma la artificii dar simtindu-ma mult mai singura.In momentul asta, ca sa nu spun ca lista mea de obiective pe 2015 e chiar goala, ar fi sa nu ii mai las pe ceilalti sa se simta singuri asa cum am facut in anul precedent pentru ca mi-a fost teama sa ma apropii.
Chiar daca inca mai am teama asta tampita, care imi spune ca la un moment dat oricum vor pleca, si sa ma bucur atata timp cat inca ii am in preajma.Nu a trecut suficient timp pentru a ma simti 100% sigura de ei.


Asta e pentur toti cei care s-au simtit singuri in 2014: