30 nov. 2014

De ce imi pastrez gandurile pentru mine

Multi nu inteleg de ce nu vorbesc despre cum ma simt, ceea ce gandesc si ce pareri am.Si nici eu, la randul meu, nu ii inteleg pe cei care vorbesc mereu.De ce te-ai expune in felul asta in fata celorlalti?Nu numai ca majoritatea nu sunt interesati de ceea ce ai tu de zis, dar nici nu le pasa.In special cand iti expui parerile.Multi nu sunt capabili sa accepte o parere atunci cand este spusa.De ce te-ai risca sa creezi tot felul de reactii si sentimente neplacute?
Nu spun cum ma simt pentru ca nu imi place.Ma simt expusa intr-un fel.Si e incomod.Plus ca nici nu stiu cum sa imi explic starile.In schimb ma descurc mult mai bine in scris sa descriu lucrurile astea.
Nu spun ce gandesc pentru ca in general tu spui ceva, iar fiecare intelege la randul sau altceva.Lucrurile spuse se interpreteaza in o mie de feluri pana nu mai seamana cu nimic din ce am spus eu.Nimanui nu ii place sa se trezeasca auzind de la altii ca a spus lucruri de care nici el nu stia.
ar majoritatea care au pareri si le mai si expun sunt tratati de parca ar merita sa li se taie capul sau ceva de genul.Plus ca parerile mai putin dragute imi e foarte greu sa le fac sa sune acceptabil, fara sa jigneasca pe nimeni.Ma gandesc ca daca nu ai nimic bun de zis mai bine taci, nu are rost sa creezi tot felul de reactii, asa cum am spus si mai sus.Exceptand prietenii, care imi inteleg sarcasmul, si fata de care nu mai trabuie sa ma ingrijorez ca ma vor intelege gresit.Daca cineva vrea sa imi stie parerea cred ca ar trbui sa mi-o ceara pur si simplu.Pentru ca urasc sa aud replica "Tie cine ti-a cerut parerea?" atunci cand lucrurile spuse nu sunt convenabile pentru persoana care le aude.Nu mi-a fost spusa pana acum, vreau sa ma asigur ca nici nu se va intampla.Cum spuneam, multi nu sunt capabili sa accepte o parere(care poate fi chiar gresita).Iar de sentimente nici nu mai spun, cati oameni cunosti care chiar ar fi interesati sa auda cum te simti?

23 nov. 2014

Pierduti

Vad multi oameni cumva "pierduti".Indeparteaza pe toata lumea, se poarta mereu urat apoi se simt singuri.Si nu realizeaza ca exact comportamentul lor ii indeparteaza pe ceilalti.Ar trebui sa stiu, doar am fost si eu o astfel de persoana.Cred ca au nevoie doar de ajutor.Cineva cu rapdare si intelegere.E ca un fel de prapastie situatia in care se afla.Se adancesc tot mai mult, se indeparteaza tot mai mult, dar refuza ajutor.Si eu nu stiu ce sa fac in astfel de momente.
Si sunt confuza.Pentru ca sunt persoane minunate, ce au multe de oferit.Dar ori au fost singuri prea mult timp, ori au fost raniti de prea multe ori, ori le-a lipsit orice fel de indrumare de-a lungul timpului si acum au ajuns asa.Si e trist.Pentru ca doar se adancesc si mai mult in starea in care se afla.Si nu stiu cine va avea suficienta rabdare sau intelegere sa ii ajute.Pentru ca ei nu stiu, nu isi dau seama ca facand rau celorlalti, obtin doar mai multa singuratate.Ei considera ca asa trebuie, pentru ca au fost raniti.Este modul lor de a se "apara" cumva.Au bine fixata in minte ideea ca traiesc intr-o lumea rea, si actioneaza in consecinta.
Sa ii ajuti nu este usorPentru ca vor face doar ce au invatat si pana acum.Sa raneasca, sa insulte, sa te indeparteze.
As vrea macar sa-i pot imbratisa.Sa vada ca cineva le cunoaste situatia.Sa vada ca cineva stie cum se simt ei, si ca ii pasa..
Scriu asta aici pentru ca mi-am reamintit ca scrisul ajuta.Sa te simtit mai bine si uneori poate si pe ceilalti.Poate citind asta, cineva se va regasi si se va "trezi", sau va realiza cel putin ca exista persoane care vor sa ajute dar le e teama.Sau poate voi obtine raspunsuri..Cum ajuti o astfel de persoana?Pentru ca nimeni nu este pur si simplu "rau".

18 nov. 2014

Viata mea in melodii

 Imagini pentru music tumblr
Uneori cand ma simt trista caut in playlist toate melodiile care imi amintesc de un moment anume.Si in mod surprinzator, dupa mai multe melodii triste mereu ajuns la una care imi reaminteste ca a fost greu dar cumva mereu am reusit.Ieri a fost unul din momentele acelea cand am "facut inventarul" , si mi-am reamintit toate acele momente.


  • Linkin Park-Numb.Nu e chiar cea mai vesela melodie.Chiar deloc.Dar nu pot uita de ea pentru ca descrie prea bine..cum eram atunci.Chiar si videoclipul.Poate ca ceilalti nu se purtau chiar atat de rece cu mine, dar la fel de rau ma simteam.
  • Black Veil Brides-Set the world on fire.Pentru fiecare moment in care m-am simtit singura.(si au fost multe, chiar si acum)
  • Turisas-Stand up and fight.Pentru vara aceea oribila in care am stat numai in casa, cand treceau zile intregi fara sa vorbesc cu nimeni, si imi spuneam ca o sa se termine candva si perioada asta, ca nu o sa mai fiu singura.Si a trecut.
  • Fireflight-For those who wait.La sfarsitul clasei a opta inca asteptam, si devenea din ce in ce mai greu.Stiam ca am nevoie doar de timp.Si n-o sa uit momentul cand  mama  unei colege i-a spus mamei mele  "Si ce crezi, ca la liceu va fi altfel?".Si mai voiam sa scriu ceva despre replica aia usturatoare a unei  mame cretine.Nu pot.Pentru ca si acum ma "doare" oarecum atunci cand imi amintesc.Daca stiu un lucru acela e ca atunci cand copiii sunt rai, ei bine, parintii sunt si mai rai.
  • Seether-Truth.Pentru..nu stiu pentru ce, pentru ca se potrivesc prea multe momente cu melodia asta.Inca o fredonez fara sa imi dau seama..Crdeam ca ceilalti sunt mai buni ca mine, ca trebuie sa fiu ca ei, ceea ce era atat de gresit!
  • Dev-Monster.Asta descrie mult prea bine toti baietii care mi-au placut pana acum.
  • Pink-Perfect.Asta reprezinta o perioada mult mai recenta.O ascult acum, de cate ori ma simt trista.
  • Toby Mac-Get back up.Care nu imi aminteste de nimic, am descoperit-o recent.Dar e atat de optimista, si ma face sa ma simt mai bine atunci cand o ascult, asa ca a trebui neaparat s-o adaug.

Nu sunt in cea mai grozava stare.Am fost si mai rau decat acum, am fost si mai bine.
 

1 nov. 2014

Exercitiu de imaginatie?

Bha | via Tumblr
Saptamana trecuta am avut inspiratie.Am scris pagini intregi si chiar am continuat o poveste scrisa acum 2 ani si uitata intr-un folder(care tot neterminata a ramas).Am scris toata ziua asa ca nu m-am mai simtit singura.Oricum era prea urat afara. Am cautat tot felul de exercitii pentru scriere creativa.Si tot atunci mi s-a aprins un beculet.am inceput sa ma uit in jurul meu, la oameni i care trec pe strada, pe holurile scolii, pe care nu ii cunosc.Si multi sunt foarte interesanti.Incep sa ma gandesc, daca as face o poveste care sa inceapa cu momentul in care i-am vazut, iar ei ar fi personajele principale, cum ar arata?Cine sunt ei?Unde se duc?Cum se simt?Ce isi spun in sinea lor? Am vazut multe persoane interesante.De la tipa roscata cu suvite blonde pe care o vad mereu pe hol, la batrana pe langa care am trecut in statia de autobuz.Si imi veneau instant in minte cum ar suna povestile lor.Numai ca ma gandesc, care ar fi sansele ca absolut toti pe care i-am vazut, sa aiba povesti asa dramatice ca cele pe care mi le imaginez eu?In general imi imaginez povesti triste, cu personaje care isi ascund sentimentele.Dar asta facem toti, nu? M-am gandit ca poate sunt putin dramatica.Desi e un exercitiu amuzant.